Cultura afinului (Vaccinium myrtillus)
Afinul cu tufa inalta este originar din America de Nord iar soiurile cultivate provin in cea mai mare parte din specia americana Vaccinium corymbosum.
Fructele si frunzele acestui arbust au continut asemanator cu cel al afinului de munte, avand pe langa rolul nutritiv si proprietati medicinale.
Cerintele fata de factorii de mediu
Cerintele fata de temperatura. Afinul cu tufa inalta este o specie de clima temperata, avand cerinte moderate pentru temperatura. Prefera clima racoroasa si umeda. Temperaturile orare optime ale speciei se situeaza intre 18 si 30 grade Celsius, iar cele absolute minime sunt de 7 grade Celsius si maxime de 42 grade Celsius.
Temperatura reprezinta un factor major de productie, cerintele fata de caldura fiind mari, pentru obtinerea unor recolte ridicate. Afinul este afectat de temperaturile extrem de ridicate din vara, mai ales daca acestea sunt asociate si cu o uscaciune atmosferica accentuata. Temperatura afecteaza atat plantele cat si fructele. In zonele nordice cu zile lungi si nopti racoroase in perioada maturarii fructelor sunt mai aromate si mai gustoase.
Cerintele fata de lumina. Fata de lumina afinul desi are pretentii moderate suporta si semiumbra, insa cele mai bune productii le realizeaza in conditii de lumina deplina, avand cerinte maxime in perioada infloririi si legarii fructelor. La semiumbra tulpinile cresc mai scurte si subtiri, rodesc mai slab, iar fructele raman mai mici si mai slab colorate.
Cerintele fata de apa. Afinul are cerinte ridicate pentru apa, consumul maxim fiind in perioada cresterii si maturarii fructelor. Necesita o umiditate constanta in sol, nesuportand uscaciunea si excesul indelungat de apa in sol.
Cerintele fata de sol. Solul este unul din factorii de mediu cei mai importanti pentru reusita culturii afinului, atat prin proprietatile fizice (textura), cat si prin cele chimice. Limitele optime ale reactiei solului pentru afin, exprimate in valori ale pH-ului sunt cuprinse intre 4,3 si 5,5. Afinul poate sa creasca si sa se dezvolte bine pe o gama variata de soluri, cu conditia ca acestea sa fie soluri acide, bine drenate, bogate in materie organica si bine expuse la lumina. Nu suporta ca apa sa stagneze in sol mai multe zile.
Particularitati privind organizarea si pregatirea terenului
Terenurile pe care se amplaseaza o plantatie de afin trebuie sa aiba insusirile fizico-chimice cat mai apropiate de cerintele acestei specii de cultura, astfel ca sa nu necesite prea multe lucrari de ameliorare, indeosebi corectarea si mentinerea aciditatii solului, sa aiba plante uniforme si reduse, pana la 15-20 % si sa existe posibilitati de mecanizare. In fiecare an se aplica o doza de intretinere de sulf pulbere in cantitate de 100 Kg pe solurile nisipoase si de 150 Kg pe solurile argiloase.
Sisteme de cultura
Densitati. Distantele de plantare difera in functie de sistema de masini pentru lucrarile de intretinere a solului, combaterea bolilor si daunatorilor si a recoltarii fructelor astfel:
a) Plantatii cu recoltarea manuala a fructelor: 2,5-3 m x 0,7-1 cu un numar de la 3333 la 5714 plante/ha.
b) Plantatii cu recoltarea mecanizata cu combina: 4 x 0,7 m- 3571 plante/ha.
Sisteme de irigare. Se utilizeaza mai multe metode: irigarea prin aspersiune cu micro si macrojet si irigarea prin picurare, cu picuratoare dispuse de-a lungul furtunelor la 50-100 cm in functie de distanta de plantare intre plante pe rand.
Particularitati la plantare. Plantarea afinului cu tufa inalta se poate realiza prin plantarea in randuri obisnuite si/sau pe biloane inaltate, recomandate pe terenurile cu exces temporar de apa la sol. Plantarea se poate realiza prin efectuarea de gropi individuale sau santuri deschise de-a lungul randurilor, cand se folosesc distante mai mici de plantare. Pentru satisfacerea cerintelor afinului pentru sol se procedeaza la pregatirea localizata a terenului in vederea plantarii. Aceasta consta in adaugarea in gropile sau santurile de plantare a unor materiale, din care de preferat sunt in primul rand de turba acida, apoi rumegus descompus sau semidescompus, de preferat de conifere, gunoi de grajd putrezit, compost descompus, micoriza comerciala. Aceste materiale se pot administra singure sau in amestec in diferite proportii, atat intre ele cat si cu solul din groapa. Gunoiul de grajd desi este o sursa foarte buna de ingrasamant pentru cultura afinului se adauga intr-o proportie de maximum 15-20 %, deoarece acesta scade aciditatea solului. Folosirea suplimentara a ciupercilor de micoriza favorizeaza descompunerea materiei organice din sol si aprovizionarea plantei cu elementul esential pentru cultura afinului-azotul in forma usor accesibila.
Dimensiunile gropilor de plantare trebuie sa fie de 40 x 40 x 40 cm, avand in vedere faptul ca radacinile de-a lungul vietii nu depasesc acest spatiu si se pot executa manual sau mecanizat cu burghiul.
Intretinerea solului. Pe rand solul se mentine prin mulcire cu rumegus, talas, scoarta de copac, agrotextil. Intre randuri solul se inierbeaza cu trifoi alb in amestec cu o specie de graminee: Lolium perenne, Lolium multiforum, Popa pratensis, Festuca rubra.
Tehnica formarii tufelor
Dupa plantare este indicat ca tulpinile plantei sa fie scurtate la 3-4 muguri pentru a forta aparitia de noi tulpini viguroase de la baza tufei. In anul al 2-lea aceste tulpini se scurteaza circa o treime sau chiar jumatate din lungimea lor, in vederea ramificarii. De asemenea se indeparteaza ramurile rupte cele slabe, subtiri. Tulpinile cu crestere lateral-oblice se lasa pe tufa. In urmatorii 2-3 ani se aplica scurtarea numai a jumatate din tulpinile noi viguroase pentru o dispunere etajata a productiei.
Sisteme de intretinere a solului
Mentinerea mulciului de rumegus de-a lungul randului pe o latime de 100-120 cm prin refacerea anuala a stratului in grosime de 10-15 cm.
In cazul plantarii afinului pe biloane acoperite cu agrotextil imburuienarea este diminuata foarte mult, exceptand zonele decupate de la baza plantelor unde se pot dezvolta buruienile daca nu se foloseste un strat de mulci.
Solul dintre randuri se mentine inierbat cu cosirea repetata, de 3-4 ori pe sezon, cand iarba atinge 15-20 cm.
Particularitati privind taierile de intrinere si frcutificare
La afin pentru obtinerea de productii ridicate si fructe mari trebuiesc aplicate taieri in mod regulat. Tufele mature trebuie sa contina un procent de 50-70 % tulpini multianuale de grosimi diferite, 15-20% tulpini tinere cu diametrul mai mic de 2,5 cm si 15-20 % tulpini mature cu grosimea de 2,5 cm.
Incepand cu anii 4-5 de viata ai plantatiei se indeparteaza 1-2 tulpini sau mai multe din cele mai batrane, slab dezvoltate si cu putini muguri de rod. In fiecare an se urmareste eliminarea tulpinilor slab productive, degarnisite si imbatranite. La tufele prea dense se scot tulpini batrane din interiorul tufei, astfel ca acesta sa fie degajat. In partea superioara a tufei, daca este necesar, se face rarirea si scurtarea ramurilor de semischelet, in lemn de 2-4 ani, taierea facandu-se deasupra unui lastar anual viguros.
Recoltarea fructelor
Declansarea culesului se face in momentul cand bacele au culoare albastra-violacee si au atins parametrii organoleptici pentru a putea fi pastrate si conservate o durata mai lunga de timp. Pentru a strange recolta sunt necesare 2-3 reoltari, in cazul soiurilor cu maturitate concentrata, pana la 6-8 treceri la soiurile cu maturare lenta, pe o durata de 4-7 saptamani. Dupa recoltare, fructele se pot pastra in spatii racoroase timp de 4-5 zile, iar in spatii frigorifice la temperatura de 1-2 grade Celsius pastrarea dureaza 3-4 saptamani fara ca fructele sa se deprecieze. In spatiile frigorifice se pot pastra pana la 2 saptamani, conditiile optime de pastrare fiind: temperatura cuprinsa intre -0,5 si 0 grade Celsius si umiditatea relativa a aerului peste 90 %. Fructele afinului se valorifica atat ca fruct desert pentru consum in stare proaspata, cat si prelucrate sub diferite forme: compot, gem, peltea, siropuri, etc.
Productia de fructe este determinata de lucrarile de ingrijire aplicate, numarul de plante la unitatea de suprafata, de zona de cultura. Nivelul acesteia poate varia de la 4-6 t/ha pana la 8-10 t/ha.