Dalia (Dahlia)
Dahlia (dalia) a castigat in ultimii ani o pondere foarte insemnata in sortimentul florilor taiate din perioada vara-toamna. Originar din Mexic, genul Dahlia, include circa 15 specii perene cu radacini tuberizate si tulpini fistuloase. Dintre acestea, cea mai cunoscuta este specia hibrida Dahlia hybrida Hort., in care sunt incadrate majoritatea soiurilor cultivate in prezent.
Particularitati biologice. Planta se caracterizeaza printr-o variabilitate foarte mare a taliei, formei, culorii si dispozitiei florilor ligulate si tubuloase in cadrul inflorescentei; in sol formeaza radacini tuberizate puternic ingrosate reunite pe coletul purtator de muguri ce dau nastere organelor vegetative aeriene. Din acesti muguri pornesc mai multe tulpini florale, inalte de pana la 2 m,ramificate dichotomic in partea superioara, garnisite cu frunze si terminate cu una sau mai multe inflorescente tip calatidiu. Frunzele sunt penat-lobate, cu lobii ascutiti si dintati pe margine, colorate in verde intens. Florile ligulate sunt mari, drepte sau ondulate, colorate variat iar florile tubuloase sunt mici, colorate in galben. Inflorirea are loc din iunie pana toamna tarziu.
Tehnologii grupeaza soiurile de dalia in functie de numarul, forma si dispozitia florilor ligulate si tubuloase in cadrul calatidiului. In functie de aceste caracteristici ale inflorescentelor se cunosc urmatoarele tipuri de dalia: margareta, anemone, gulerate, cactus, pompon, decorativ si globuloase.
Tipul margareta. Florile ligulate sunt bine dezvoltate si dispuse pe un singur rand, au culori foarte diferite in timp ce florile tubuloase sunt mici, putin dezvoltate, colorate cel mai adesea in galben. Talia plantei variaza intre 30 si 50 cm, soiurile apartinand acestei grupe pretandu-se pentru cultura ca plante anuale.
Tipul stelat.Inflorescenta se aseamana ca mod de alcatuire cu tipul anterior cu deosebirea ca ligulele sunt mai inguste, cu varful puternic ascutit, mai mult sau mai putin rasucite si dispuse asemenea razelor unei stele.
Tipul gulerate. Florile tubuloase sunt mici, colorate cel mai adesea in galben iar florile ligulate, dispuse pe marginea calatidiului sunt de doua tipuri; unele, mai mari, dispuse pe un singur rand pe margine, iar celelalte mai scurte, dispuse asemenea unui guleras pe unul sau mai multe randuri intre florile ligulate marginale si florile tubuloase si colorate diferit fata de ligulele mari.
Tipul anemone. Florile ligulate sunt dispuse pe 1-3 randuri pe marginea antodiului iar florile tubuloase sunt mai bine dezvoltate decat la tipul margareta, fiind colorate la fel ca si ligulele sau diferit de acestea. Si acest grup de soiuri se preteaza pentru cultura ca plante anuale, inmultindu-se usor prin seminte. Talia plantei este, asemenea, mica spre medie, variind intre 35 si 50 cm.
Tipul cactus. Florile tubuloase sunt putin dezvoltate, uneori insesizabile, florile ligulate sunt rulate mult avand aspectul apropiat de cel al florilor tubuloase, fiind mai mult sau mai putin rasucite sau ondulate.Talia plantei variaza intre 70 si 120 cm, se inmultesc frecvent prin divizarea radacinilor tuberizate.
Tipul pompon. Inflorescentele sunt globuloase, ocupate in intregime de flori ligulate, florile tubuloase fie lipsesc fie sunt nesemnificative. Talia plantei este mare, peste 1 m, aceste soiuri se inmultesc aproape exclusiv prin divizarea radacinilor tuberizate.
Tipul decorativ. Florile ligulate sunt puternic rasucite sau ondulate, sudate uneori pe margini cand au aspect de flori tubuloase, motiv pentru care unii autori numesc acest tip de inflorescenta spide sau coarne de cerb.
Tipul globulos. Florile ligulate ocupa aproape tot calatidiul, fiind dispuse pe mai multe randuri concentrice si acoperind aproape integral florile tubuloase care sunt slab dezvoltate; sunt colorate foarte diferit.
Exigente ecologice
Temperatura. Dalia este o specie foarte sensibila la frig, cele mai usoare brume determinand moartea organelor vegetative aeriene. Prin urmare, este o geofita semirustica, avand repausul iarna, cand radacinile tuberizate se pastreaza in spatii protejate cu temperatura de 6-8 grade Celsius si umiditatea relativa a aerului de 50-60 %.
Lumina. Avand inflorirea in timpul verii, dalia este considerata, prin excelenta, o planta tipica de zi lunga. Are nevoie, de asemenea, de o intensitate luminoasa ridicata pentru realizarea unui colorit viu al florilor; poate tolera si cateva ore de semiumbra.
Apa. Avand in vedere cresterile intense si volumul vegetativ mare al plantei solul se mentine permanent reavan, prin udari frecvente si consistente.
Aerul. Fiind o planta cultivata in camp deschis acest factor este mai greu de influentat. Trebuie evitate terenurile expuse vanturilor puternice si curentilor reci de aer.
Solul. Dalia prefera solurile mijlocii, nisipo-argiloase, fertile, bogate in humus, permeabile, umede, neutre sau usor bazice, insorite.
Producerea materialului saditor. Materialul saditor destinat infiintarii culturilor producatoare de flori taiate este reprezentat fie de butasi inradacinati fie de radacinile tuberizate. Pentru soiurile cu inflorescente simple (margareta si anemone) folosite in special pentru decorul parcurilor si gradinilor, inmultirea se realizeaza mai usor prin seminte; de la acestea se produc in sera, in luna martie, rasaduri dupa tehnologia specifica plantelor anuale. Mai rar, materialul saditor se poate produce si prin altoiri decorative pe radacinile tuberizate.
Butasii inradacinati reprezinta varianta moderna a materialului saditor la dalia, acestia fiind utilizati cu precadere pentru infiintarea culturilor producatoare de flori taiate. Pentru obtinerea butasilor inradacinati radacinile tuberizate se repun in vegetatie prin plantarea superficiala in turba fibroasa sau pamant de frunze semidescompuse, aceasta lucrare fiind cunoscuta si sub numele de fortare.
Fortarea radacinilor tuberizate in vederea producerii de butasi se face in intervalul februarie-martie, in sere,fie separate impreuna cu o portiune de colet fie neseparate.
Producerea materialului saditor prin separarea radacinilor tuberizate este varianta clasica de inmultire a daliei. Divizarea radacinilor tuberizate se face astfel incat fiecare radacina sau grup de radacini rezultat in urma separarii sa posede o portiune de colet, intrucat mugurii care asigura regenerarea organelor vegetative aeriene sunt prezenti doar in aceasta zona. O usoara fortare a radacinilor tuberizate inainte de divizare asigura o separare mai corecta a radacinilor intrucat face posibila o repartizare mai echilibrata a mugurilor din zona coletului pe radacinile sau grupurile de radacini rezultate.Dupa divizare radacinile se imerseaza timp de o ora in solutie de insecto-fungicide, dupa care se trec cu sectiunile prin praf de carbune vegetal.
Infiinatarea culturii. Pregatirea terenului in vederea plantarii se incepe din toamna, prin lucrarile specifice efectuate in camp. Cultura se poate infiinta mai devreme, spre sfarsitul lunii martie, in solarii, caz in care inflorirea se devanseaza cu circa doua luni. Folia se indeparteaza la inceputul lunii iunie si se reinstaleaza la sfarsitul lunii septembrie fiind posibila astfel prelungirea productiei de flori taiate pana spre sfarsitul lunii noiembrie.
Recoltarea florilor. Momentul optim de recoltare a tulpinilor florale este in faza de inflorescenta complet deschisa. Recoltarea tulpinilor florale se face prin taiere deasupra a 2-4 frunze de la baza, pentru a da posibilitatea plantei sa formeze noi tulpini florale. Fiind o planta cu un foliaj bogat, cel mai bine este ca recoltarea tulpinilor florale sa se faca dimineata devreme.
Imediat dupa recoltare, tulpinile florale se conditioneaza prin improspatarea taieturii bazale si indepartarea frunzelor bazale, pe o portiune de 10 cm, dupa care se pun in apa rece si se pastreaza in spatii cu temperatura de 8-10 grade Celsius pana la livrare. O planta poate produce pe parcursul unui sezon de vegetatie 15-20 tulpini florale.