Publicat pe

Informatii despre melisa, plante aromatice si condimente

Melissa officinalis L. – Melisa (Roiniță, Lămâiță)

Origine si raspandiremelissa

Roinita este originara din sudul Europei. Este cunoscuta in cultura din antichitate, apreciata de greci si romani ca planta melifera si aromatica. In secolul X se cultiva in Spania, de unde s-a raspandit in alte tari europene. In prezent este mult cultivat in regiunea mediteraneana din Europa (Franta, Italia, Spania) si in Asia. La noi in tara se cultiva in judetele Constanta, Giurgiu, Teleorman, Buzau, Prahova etc.

Importanta culturii                                                          

  • Frunzele verzi si uscate de melisa se intrebuinteaza la condimentarea si aromatizarea unei game variate de preparate culinare si la fabricarea lichiorurilor;
  • Are intrebuintari in alimentative, industria farmaceutica, parfumerie si cosmetica;
  • Frunzele au utilizari terapeutice, actionand ca antiseptic, carminativ, sedativ, cicatrizant, antirahitic;
  • Este cunoscuta pentru efectul puternic insecticid asupra moliilor;
  • Este o planta melifera valoroasa si are un aspect decorativ prin port si flori.

Sfaturi pentru cultivare si ingrijire

Roinita este o planta sensibila la temperaturi scazute, care da rezultate bune in regiunile cu ierni blande. Are pretentii mari fata de lumina, umbrirea afectand dezvoltarea plantei si acumularea uleiurilor eterice. Cere soluri usoare, nisipo-lutoase, expuse la soare, fara exces de umiditate si nu prea fertile deoarece excesul de humus reduce continutul in uleiuri eterice.

Culturile se pot infiinta prin seminte si vegetativ, prin despartirea tufelor.

Semanatul direct in camp se face prin aprilie, in randuri distantate la 40 – 50 cm, folosind maxim 13 kg samanta/ha.

Pentru despartirea tufelor, se preteaza cele in varsta de 3 – 5 ani, care toamna sau primavara, se scot din pamant, se taie si se mocirlesc in vederea plantarii.

Lucrarile de ingrijire constau in: prasit si plivit pentru distrugerea buruienilor, raritul plantelor la 20 – 30 cm pe rand, udat in perioadele secetoase si fertilizare cu ingrasaminte chimice, imediat dupa recoltarea frunzelor. Se combate, cand este cazul, Cassida equestris, un coleopter care ataca frunzele ca adult si larva.

Recoltarea. Prima recoltare se efectueaza in iunie, la inceputul infloritului, prin taierea tulpinilor, de pe care apoi, se rup frunzele, care se usuca imediat la umbra pentru a evita innegrirea frunzelor si volatilizarea uleiurilor eterice. Uscarea artificiala se face la temperaturi de 30˚C.

In primul an, de pe un hectar se pot recolta 5 – 8 t frunze verzi, din care rezulta 1,0 – 1,5 t frunze uscate. Din anul al doilea de cultura se pot lua cate 2 – 3 recolte pe an si productia se ridica la 12 – 15 t frunze verzi la hectar.

Discutii despre articol
0 Comentarii
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *