Paduchele verde al piersicului – Myzus persicae
Daunatorul mai poate fi intalnit sub urmatoarele denumiri: Myzodes persicae, Aphis persicae, Macrosiphum persicae.
Este raspandit in toate zonele de cultura ale piersicului. In Romania este intalnit in toate regiunile, atacand un numai mare de specii de plante lemnoase si ierboase.
Descriere:
Formele nearipate prezinta corp globulos, oval, lung de 2.4 – 2.6 mm, verde, acoperit de o secretie ceroasa, cenusie. Antenele sunt negre, corniculele lungi, usor curbate, galben – verzui, ceva mai umflate pe partea apicala, iar coada este prevazuta lateral, pe ambele parti, cu cate 3 peri.
Formele aripate sunt lungi de 1.8 – 2.5 mm, avand o culoare variabila. Capul si toracele sunt negre, abdomenul galben-verzui, cu pete laterale si striuri transversale, unite median printr-o pata neagra. Picioarele sunt galben – brune iar antenele au culoarea brun – inchis.
Biologie si ecologie:
Ierneaza in stadiul de ou, pe ramurile de piersic si mar, mai rar pe zarzar, cais si cires. Formele sexuale, ouale de iarna, fundatrixul si femelele aripate se dezvolta pe piersic si alte specii de pomi, iar virginogenele si sexuparele pe tomate, cartof, ardei, vinete etc. Larvele de fundatrigene apar primavara devreme si migreaza pe lastari unde se hranesc cu sucul celular. Dupa ce ajung la maturitate dau nastere, partenogenetic, mai multor generatii; in coloniile ultimei generatii apar femelele aripate, care vor migra pe plantele gazda secundare, unde dau nastere mai multor generatii de virginogene aptere.
Spre toamna, apar femelele aripate, care se intorc pe speciile lemnoase gazda, unde vor da nastere formelor sexuale. Dupa imperechere, femelele depun ouale de iarna, stadiul in care va ierna afidul. In conditii de sera, daunatorul se poate dezvolta pe tot parcursului anului, inmultindu-se partenogenetic.
Plante atacate si mod de daunare:
Produce pagube semnificative la piersic si alte specii din familia Prunoideae, dar poate afecta si specii ierboase precum cartoful, ardeiul, tomatele, varza etc. Daunatorul colonizeaza partea inferioara a frunzelor, pe care le inteapa si sug sucul celular provocand necrozarea tesuturilor. Pe langa pagubele directe, daunatorul este considerat vector virotic.
Masuri de prevenire si combatere:
In livezile tinere nu se recomanda cultivarea printre randuri de specii legumicole, dar se pot efectua si tratamente chimice cu produse insecticide precum: Actara 25 WG (0.1 kg/ha), Fastac 10 EC (0.004%), Faster 10 CE (0.03%), Karate Zeon (0.2 l/ha), Mavrik 2 F (0.5 l/ha).