Arthemisia dracunculus L. – Tarhonul
Origine si raspandire
Este o planta originara din Extremul Orient, Siberia si Mongolia, cunoscuta inca din antichitate si raspandita in principal in Europa (din secolul XVI) si Asia. In prezent, suprafete mari se cultiva in Caucaz si Siberia, iar in alte tari, mai reprezentative sunt culturile din apropierea fabricilor de conserve. In tara noastra, tarhonul este mai bine cunoscut in Transilvania si, in general, se cultiva pe suprafete restranse.
Importanta culturii
– De la tarhon se folosesc frunzele si tulpinile tinere, care au aroma caracteristica si un gust iute-racoritor, pentru condimentarea si aromatizarea preparatelor culinare si a muraturilor;
– In industria alimentara se foloseste la condimentarea unor conserve de carne si legume, la prepararea diferitelor marinate si a muraturilor de legume in otet;
– Partile aeriene ale plantei contin ulei volatil (0,1 – 0,4%) format din metichavicol, felandrean si acimen, taninuri, substante amare, vitaminele B1 si C, saruri minerale, urme de iod;
– Tarhonul are proprietati terapeutice si este utilizat in medicina pentru tratarea unor afectiuni ca: boli de ficat si rinichi, ascita, reumatism, dureri de cap si de dinti, ca si pentru stimularea apetitului si a digestiei.
Sfaturi pentru cultivare si ingrijire
Tarhonul are pretentii foarte mici fata de caldura. Rezista la temperaturi coborate de – 25….-30°C. Are pretentii mari fata de lumina, de aceea se cultiva pe terenuri insorite, cu expozitie sudica. Fata de umiditate are cerinte moderate, dar permanente, de aceea in timpul verii necesita irigarea prin aspersiune. In conditii de seceta si de temperatura ridicata productiile scad, iar lastarii isi pierd din fragezime, se lignifica si devin prea picanti, improprii pentru consum. Nu suporta insa nici excesul de umiditate in sol. Productii ridicate se obtin pe soluri cu textura mijlocie, profunde, fertile, cu panza de apa freatica mai la suprafata, bine drenate.
Tarhonul se inmulteste aproape exclusiv pe cale vegetativa: prin butasi, drajoni, sau prin despartirea tufelor si foarte rar prin seminte.
Pentru cultura tarhonului se aleg terenuri adapostite, cu expozitie sudica, care se curata de buruieni. Pregatirea terenului se face prin administrarea din toamna a 30 – 40 t/ha gunoi de grajd si aratura adanca la adancimea de 30 – 40 cm. Primavara se aplica lucrari cu grapa cu discuri pentru maruntirea terenului si se modeleaza in straturi inaltate.
Obtinerea materialului saditor
Butasii se obtin in lunile iulie-august, prin recoltarea de la biotipurile intens aromate, a lastarilor de la baza tulpinii lignificate, lungi de 20 – 25 cm. Dupa indepartarea varfurilor, lastarii sunt fasonati simpli sau “cu calcai”, la lungimea de 10 – 12 cm, astfel incat, din fiecare lastar, se pot obtine 2 butasi.
Uneori, cand timpul este racoros, butasii astfel obtinuti se pot planta direct la locul definitiv, dar rezultate mult mai sigure se obtin cand se folosesc butasii inradacinati in rasadnite special pregatite. In acest scop, intr-un strat gros de 10 – 12 cm, de nisip sau amestec din parti egale de nisip si mranita, se planteaza butasii, la distante de 8 – 10 cm intre randuri si 5 cm pe rand (200 – 250 butasi/m²). In perioada inradacinarii, lucrarile de ingrijire constau in mentinerea temperaturii la 12 – 17°C, aerisiri repetate, asigurarea permanenta a umiditatii substratului si la nevoie, umbrirea.
Dupa un interval de 10 – 15 zile, butasii formeaza 2 -3 radacini bine dezvoltate si se pot planta in camp.
-Despartirea tufelor sau obtinerea drajonilor se face in martie – aprilie, numai la plantele viguroase si sanatoase. Pentru plantare se folosesc drajoni sau fragemente de planta cu 2 – 3 radacini.
-Producerea rasadurilor (in cazul inmultirii prin seminte) se face in rasadnite, sub tunele joase, sau in solarii, prin semanat in perioada martie-mai, sau pe straturi reci, in luna iulie.
Semanatul se face in randuri distantate la 5 cm, iar rasadul se repica in rasadnite reci la distanta de 8 – 10 cm intre randuri si 5 cm pe rand. Se aplica lucrari curente de ingrijire: acoperirea rasadnitelor cu rogojini in primele 3 zile de la repicat, udarea si aerisirea moderata, fertilizarea suplimentara. Rasadurile sunt bune pentru plantat la varsta de 45 zile.
Plantarea materialului saditor se executa la sfarsitul lunii aprilie, inceputul lunii mai. Pe teren nemodelat se planteaza la distanta de 50 cm intre randuri si 25 cm intre plante pe rand, sau echidistant la 35 – 45 cm. Pe straturi inaltate se planteaza 3 randuri distantate la 37 cm, iar intre plante pe rand, se lasa 12 – 15 cm.
Imediat dupa plantare se uda cu o norma de 250 – 300m³/ha pentru a se asigura prinderea, iar in continuare se fac udari moderate si repetate pentru pornirea in vegetatie.
Lucrarile de ingrijire constau in: aplicarea a 3 – 4 prasile pentru a mentine terenul curat de buruieni si afanat; 7 – 8 udari; mulcirea solului cu paie, rumegus sau ramuri tocate. Pentru a favoriza aparitia lastarilor destinati consumului, se recomanda taierea tulpinilor florifere pe masura ce acestea apar. La inceputul iernii, tufele se taie la cativa centimetri deasupra solului si se acopera cu frunze, paie, balegar paios, pentru a proteja plantele de inghet.
Recoltarea frunzeor si a varfurilor lastarilor se poate incepe in primul an, dupa 6 – 8 saptamani de la plantare. Recoltarea lastarilor de dimensiuni mai mari, este posibila numai din anul al II-lea de cultura. Se taie lastarii tineri lungi de 15 – 20 cm, la inaltimea de 10 – 12 cm deasupra solului. Se recomanda recoltarea repatata, pentru a provoca aparitia de noi lastari si astfel , o marimifcare puternica a tufelor.
Productiile anuale de lastari si frunze sunt de 10 – 20 t/ha.
Valorificarea se face cat mai repede dupa recoltare, sub forma de legaturi. In depozite frigorifice, tarhonul se poate pastra timp de 3 – 5 zile, la temperatura de 0 – 3°C si umiditate relativa de 85 – 90%.
O cultura de tarhon dureaza 10 – 15 ani, dar este eficienta numai 4 – 5 ani, datorita aparitiei accentuarii in timp, a fenomenului de degarnisire a tufelor. De aceea, se recomanda ca dupa acest interval, plantatia sa fie defrisata, iar plantele sa se foloseasca la obtinerea materialului saditor de reinnoire a culturii.
Cultura fortata si protejata a tarhonului
Deoarece tarhonul uscat isi pierde aroma, pentru a avea frunze verzi in timpul iernii, se efectueaza culturi fortate. In acest scop, vara se scot plantele viguroase si se pastreaza la locuri adapostite, iar inainte de sosirea iernii, se aseaza in sere sau rasadnite calde, intr-un strat de amestec de pamant gros de 30 – 35 cm, sau in ghivece.
Protejarea culturilor in camp, se poate face prin asezarea peste plante, a unor tocuri de rasadnite acoperite cu ferestre. Astfel, recoltarea frunzelor se poate prelungi si in timpul iernii.
Plantele fortate sunt aproape lipsite de aroma, de aceea, inaintea inceperii recoltarilor, culturile trebuie aerisite puternic, pana cand apare aroma caracteristica.