Tehnologia producerii de samanta

Tehnologia producerii de samanta

   Producerea de sămânţă se desfăşoară după o metodică aparte, care trebuie să asigure menţinerea celor trei caracteristici ale soiului şi să se obţine un procent maxim de sămânţă hibridă în cazul hibrizilor.

Oricât de valoros ar fi un soi/hibrid, atunci când este folosit în procesul de producţie agricolă nu-şi poate exprima la cote maxime toate însuşirile valoroase şi în primul rând capacitatea de producţie, dacă sămânţa respectivă nu se produce şi multiplică după anumite reguli ştiinţifice.

   În România, ca şi pe plan mondial, producerea şi multiplicarea seminţelor şi a materialului săditor reprezintă un sistem bine conturat, instituţionalizat, şi are la baza continuitatea, în sensul că activitatea de ameliorare a plantelor care vizează crearea şi omologarea de noi soiuri/hibrizi se continuă nemijlocit şi cu activitatea de menţinere la
nivel constant a valorii biologice ridicate pe toată durata cât este folosit de cultivatori.

Modificarea structurii genetice în sens negativ, înseamnă promovarea biotipurilor bine adaptate la condiţiile de mediu dar cu o productivitate slabă, în defavoarea biotipurilor mai productive dar mai sensibile la condiţiile de mediu. Aceasta înseamnă că, pe durata producerii şi multiplicării seminţelor, este necesară menţinerea permanentă a unui echilibru între biotipurile ce compun soiul respectiv. Se are în vedere menţinerea echilibrului între presiunea selecţiei naturale, care favorizează biotipurile cu capacitate adaptivă mare, dar sunt slab productive şi între presiunea selecţiei artificiale, care trebuie să favorizeze biotipurile cu capacitate adaptivă slabă, dar sunt foarte productive.

   Producerea şi multiplicarea seminţelor şi a materialului săditor este un proces bine organizat şi trebuie să îndeplinească cel puţin următoarele trei cerinţe:
1. Să furnizeze seminţele şi materialul săditor necesar, cu o valoare biologică şi culturală foarte ridicată;
2. Să asigure cantităţile de sămânţă şi material săditor la nivelul tuturor cerinţelor pentru toată structura soiurilor/hibrizilor zonaţi;
3. Să se realizeze o ritmicitate şi o primenire continuă sub raport cantitativ şi calitativ a tuturor soiurilor şi hibrizilor folosiţi în procesul de producţie agricolă.

   Metodica generală a înmulţirii soiurilor. Producerea de sămânţă a soiurilor este o continouare a procesului de ameliorare prin aplicarea unei selecţii conservative sau stabilizatoare. Se porneşte cu aplicarea unei selecţii individuale cu o singură alegere, care constă în alegerea de plante tipice şi verificarea descendenţelor acestora, după care urmează o selecţie în masă, mai multe generaţii, concretizată prin efectuarea purificărilor biologice. Selecţia individuală se aplică în:

– câmpul de alegere a plantelor tipice
– câmpul de menţinere a purităţii biologice,
după care descendenţele se amestecă şi urmează obţinerea categoriilor biologice
– Prebază I- I (Bază Superelită)-pentru soiurile plantelor autogame;
– Prebază II – II (Superelită)-toate soiurile autogamelor;
– Bază (Elită)-toate soiurile autogamelor şi a plantelor alogame;
– Certificată

Samanata prebaza este sămânţa provenită din Baza Super Elită. Se mai numeşte sămânţă de Super Elită şi este produsă în Staţiunile de Cercetări Agricole, conform schemei autorului sau menţinătorului.

Samanta de baza este sămânţa provenită din linia consangvinizată sau din soiul omologat (autorizat) produsă sub directa responsabilitate a amelioratorului, potrivit schemei oficiale de selecţie conservativă. Această sămânţă constituie sursa principală de producere a seminţelor certificate. Pentru a intra în procesul de înmulţire, această sămânţă are nevoie de actul ce garantează autenticitatea şi starea sanitară (SEMC – 6), eliberat de unitatea de cercetare. Acest act constituie primul act oficial de provenienţă a seminţei de bază.

Samanta certificata este sămânţa care posedă actul de valoare biologică (SEM C1 – SEM C4), sau certificatul de puritate varietală (pentru sămânţa importată) eliberat de inspectorii aprobatori, pe baza controalelor efectuate în câmp, unde s-a urmărit puritatea biologică şi starea fitosanitară. Sămânţa certificată provine din sămânţa de bază.

METODICA GENERALĂ A OBŢINERII SEMINŢEI HIBRIDE

Pentru obţineera seminţei hibride se parcurg două etape. Prima etapă de referă la înmulţirea formelor parentale, linii consangvinizate. Principiul de bază în această etapă este de continuare a consangvinizării şi menţinere a purităţii şi stării de homozigoţie. Pentru aceasta autopolenizarea este însoţită de purificări biologice şi de luarea unor măsuri speciale de izolare a plantelor sau a parcelelor de înmulţire. Etapa a doua constă în organoizarea loturilor de hibridare şi efectuarea hibridărilor. Prima etapă se desfăşoară în următoarele verigi:

– câmp de autopolenizări şi menţinere a purităţii biologice
– câmp de înmulţire sub izolator
– câmp de înmulţire izolat în spaţiu
iar atapa a doua este organizarea loturilor de hibridare:
– lot de hibridare simplă
– lot de hibridare dublă

MULTIPLICAREA SEMINŢELOR ŞI MATERIALULUI SĂDITOR înseamnă obţinerea de categorii biologice inferioare (sămânţa destinată cultivatorilor). Aceste categorii sunt:
– sămânţa certificată-anul I (C1) – provenită din sămânţă bază elită;
– sămânţa certificată-anul II (C2) – provenită din sămânţă C1 (I1);
– sămânţa comercială F1 pentru hibrizii simpli (HS), dubli (HD), triliniari (HT);
– sămânţa soiurilor sintetice (C1, C2 etc.) la plantele furajere perene.

Procesul de producţie agricolă are un caracter permanent, ceea ce impune ca producerea şi multiplicarea seminţelor să se desfăşoare an de an, având nevoie de verigile fiecărei etape în parte. Nu este permisă întreruperea acestui ciclu al producerii şi multiplicării seminţelor întrucât prin această activitate se menţine stabilitatea şi posibilitatea reluării procesului de producţie în fiecare an agricol.

Obiectivele principale în producerea şi multiplicarea seminţelor sunt:
– menţinerea structurii genetice, a capacităţii de producţie şi a însuşirilor de rezistenţă la toate soiurile, la nivelul avut în momentul omologării;
– păstrarea purităţii biologice a formelor parentale şi asigurarea unui grad înalt de hibriditate seminţelor comerciale;
– menţinerea unei bune stări fitosanitare a seminţelor soiului/hibridului existent în cultură;
– asigurarea permanentă şi în totalitate cu cantităţile de seminţe necesare, de valoare biologică ridicată.

Tehnologia specifică loturilor semincere ale plantelor autogame (cereale păioase )

La cerealele păioase, deşi prezintă o mare diversitate biologică, morfofiziologică şi genetică, există totuşi unele particularităţi comune privind tehnologia loturilor semincere. Având în vedere faptul că din această categorie
predomină grâul, vom prezenta în continuare, drept model, tehnologia specifică loturilor semincere cu grâu comun de toamnă, urmând ca unele particularităţi ale celorlalte cereale păioase să fie menţionate la momentul oportun.

a. Amplasarea – loturilor semincere cu cereale păioase va trebui realizată pe terenurile cu textură mijlocie, cu fertilitate ridicată, neîmburuienate, neinfectate de boli şi dăunători, fără exces de umiditate şi cu posibilităţi de irigare. În mod deosebit, se va urmări ca terenul să nu fie infestat cu buruieni greu separabile, care în cazul grâului comun, de toamnă, sunt: Lolium temulentum, Melampyrum spp., Raphanus spp., Rapistrum perene. Pentru evitarea impurificărilor biologice sau mecanice, loturile semincere de grâu vor fi asigurate cu următoarele distanţe minime de izolare:
– grâul comun faţă de:

– alte categorii biologice- 4m;
– grâu comun- 4m;
– grâu durum- 100m;
– alte specii de cereale păioase-4m.

b. Rotaţia – prezintă importanţă în prevenirea impurificărilor prin samulastră, reducerea gradului de îmburuienire etc. Monocultura pe loturile semincere nu trebuie să revină decât după 2–3 ani. În mod excepţional se admite grâu după grâu pentru sămânţă, numai atunci când se foloseşte acelaşi soi, iar categoria biologică este aceeaşi sau inferioară, iar terenul să fie curat de buruieni şi fără infecţie de boli sau dăunători. Bune premergătoare sunt: leguminoasele anuale şi perene, inul pentru ulei sau fibră, rapiţa, cartoful timpuriu şi de vară. Se poate folosi şi porumbul dacă nu s-au folosit erbicidele triazinice, dacă nu a existat atac de fuzarioză şi dacă pe teren nu au rămas resturi vegetale.

Câmpul de alegerea plantelor tipice se organizează pe cel puţin 1000 m², însămânţarea făcându-se cu Sămânţa amelioratorului sau cu sămânţă categoria Prebază I. Semănatul se va efectua cu densitate redusă pentru a se putea individualiza fiecare plată în parte. Alegerea plantelor tipice se face la maturitate fiind reţinute plantele care prezintă caractere specifice soiului şi nu sunt atacate de boli şi dăunători. Tipiciatea se stabileşte în funcţie de descrierea
soiului. Poate fi reţinută planta cu toţi fraţii sau numai spicul principal. Sămânţa fiecărei plante va fi păstrată separat. Dacă soiul este de tip multilinial, plantele tipice trebuie reţinute separat pe biotipuri, numărul lor depinzândde proporţia de participare a fiecărui biotip la realizarea soiului.

Câmpul de menţinere a purităţii biologice. Sămânţa fiecărei plante tipică se va semăna pe un rând cu o lungime de până la 10 m, cu distanţa între rânduri ce cel puţin 30 cm, iar între boabe pe rând 4-5 cm. Compararea descendenţelor se va face cu o variantă martor, semănată cu sămânţa aceluiaşi soi, din categoria Prebază I, care are
puritatea bioligică 100%. Descendenţele neuniforme şi netipice se vor elimina înainte de recoltat. Cele rămase se vor recolta în amestec.
Pentru soiurile multiliniale, câmpurile de menţinere a purităţii biologice se organizează separat pentru fiecare biotip. În acest caz şi recoltarea se va efectua separat, iar amestecul biotipurilor se va realiza în funcţie de proporţia de participare a fiecăruia sau acestea vor fi păstrate separat, iar amestecul să se facă numai după obţinerea categoriei prebază I.

Câmpul de obţinere a categoriei Prebază I. Semănatul se efectuează în benzi, la 12,5 cm între rânduri, cu cărări separatoare de 25 cm, la distanţe de 2 m. Aceste cărări servesc la accesul pesonalului pentru efectuarea purificatului biolgic. Pentru a mări coeficientul de înmulţire, se poate efectua semănatul cu desime redusă ( la jumătate din norma de semănat normală) la distanţa între rânduri de 25-40 cm. Lucrarea specifică este purificatul biologic, care se efectuează în două treceri. Pentru soiurile multiniale, câmpul prebază I se poate organiza separat pentru fiecare biotip în parte, iar după recoltat să se realizeze amestecul biotipurilor.

Câmpul de obţinere a categoriei Prebază II. Acest câmp se organizează cu sămânţă din categoria anterioară, organizarea fiind asemănătoare. Semănatul cu desime redusă pentru această categorie se practică numai în situaţii speciale. Lucrarea specifică este purificatul biologic şi se efectuează ca în cazul verigii anterioare.

Câmpul de obţinere a categoriei Bază. Semănatul se face în benzi, cu distanţa între rânduri de 12,5 cm şi cărări de 25 cm la intervale de 2 m. Purificarea biologică se efectuează la fel ca la categoriile ineterioare.

Câmpul de obţinere a categoriei Certificată. Semănatul se face în benzi sau normal, cu distanţa între rânduri de 12,5 cm iar măsura specială este purificarea biologică.

Tehnologia specifica producerii de samanta hibrida la porumb

La porumb, datorită progreselor realizate de ameliorare se  cultivă în exclusivitate hibrizi (simpli, trliniari sai dublii). Soiurile de porumb se cultivă numai în zonele cu agricultură rudimentară, pe suprafeţe foarte restrânse. Sămânţa hibridă de porumb se produce în loturi de hibridare, existând două metode importante. O metodă se bazează pe folosirea unor linii consangvinizate normale, cealaltă utilizează avantajele androsterilităţii. La porumb se foloseşte androsterilitatea nucleocitoplasmatică cu restaurare a fertilităţii.

Producerea seminţei hibride pe bază de androstrilitate şi restaurare a fertilităţii

Pentru utilizarea androsterilităţii nucleo-citoplasmatice sunt necesare trei tipuri de linii consangvinizate:
– linia androsterilă care se foloseşte ca mamă în realizarea hibrizilor,
– linia analog fertil care se foloseşte ca polenizator a liniei androsterile pentru înmulţirea acesteia,
– linii normale nerestauratoare de fertilitate care se folosesc ca formă tată pentru crearea de hibrizi simpli androsterili utilizaţi ca forme mamă pentru obţinerea hibrizilor dublii,
– linii restauratoare de fertilitate care sunt androfertile şi se folosesc ca formă tată pentru obţinerea de hibrizi comerciali fertili.

Particularităţi tehnologice în loturile de hibridare la porumb.

    Tehnologia de cultură a loturilor de hibridare la porumb prezintă unele particularităţi faţă de o cultură pentru consum. Deosebiri apar în ceea ce priveşte semănatul şi efectuarea unor lucrări de întreţinere specifice.
Semănatul se efectuează diferit de la un hibrid la altul. Dacă între cele două forme parentale există diferenţe în privinţa precocităţii, forma cea mai tardivă se va semăna mai devreme, iar cea mai precoce după răsărirea formei tardive. O altă modalitate, mai greu se realizat, ar fi semănatul formei mai precoce la o adâncime mai mare ceea ce va întârzia răsărirea.

     Paritatea între cele două forme parentale depinde de bogăţia în polen a formei tată. Parităţile care se practică sunt 4:2; 6:2; 8:2; 12.4; 12:6. De regulă parităţi mai reduse se folosesc în cazul hibrizilor simpli, iar cele mai mari la hibrizii dublii. Ca lucrări speciale de îngrijire sunt purificatul biologic, copilitul formei mamă, castrarea sau verificarea formei mamă, polenizarea suplimentară.

Copilitul este o lucrare obligatorie numai la plantele mamă deoarece copilii pot fi surse de polen. Lucrarea se efectuează odată cu purificatul biologic şi constă în eliminarea lăstarilor crescuţi la baza tulpinii.

Purificarea biologică se face prin mai multe treceri şi constă în eliminarea şi scoaterea din lan a plantelor netipice şi a celor atacate de boli şi dăunători. Lucrarea se efectuează atât pe rândurile mamă cât şi pe cele tată şi trebuie încheiată înainte de înflorit. Prima trecere se face în faza de 6-7 frunze. Pe rândurile tată ultima trecere trebuie efectuată înainte de apariţia mătăsii la forma mamă. Pe rândurile mamă purificarea se încheie după apariţia mătăsii.

Castrarea se efectuează manual pe rândurile mamă în cazul liniilor normale. Perioada optimă pentru castrat este la ieşirea paniculului din burduf, prin smulgerea acestuia. Trebuie avută atenţie pentru a nu se rupe mai mult de 1-2 frunze pentru că se vor sensibiliza plantele al atacul de tăciune. Trecerea prin lan pentru castrare se face la intervale de o zi pe o perioadă de două săptămâni. În perioada castrării inspectorii aprobatori efectuează cel puţin 5 controale în care verifică existenţa plantelor mamă înflorite şi necastrate.

    În cazul formelor androsterile se va efectua în perioada înfloritului un control a plantelor mamă pentru a depista plantele care prezintă polen fertil. Acestea se recunosc prin faptul că paniculele sunt mai bine dezvoltate şi prezintă o culoare gălbuie faţă de cele androsterile care sunt mai mici, mai slab ramificate şi de culoare verde.

Polenizarea suplimentară se efectuează în cazul în care forma tată este săracă în polen şi în loturile de hibridare în care parităţile sunt mai mari (8:2 sau 12:4). Lucrarea se efectuează prin atingerea paniculelor cu o frânghie legată de două stinghii care va ajuta scuturarea polenului. Perioada optimă din zi este între orele 9 şi 13.

Recoltarea rândurilor mamă pe care se realizează sămânţa hibridă se face manual sau mecanizat numai după ce rândurile formei tată au fost scoase din lan. După recoltare ştiuleţii se vor sorta manual ocazie cu care se vor elimina cei netipici şi atacaţi de boli.