Arthemisia dracunculus L. – Tarhonul
Este o planta originara din Extremul Orient, Siberia si Mongolia, cunoscuta inca din antichitate si raspandita in principal in Europa (din secolul XVI) si Asia. In prezent, suprafete mari se cultiva in Caucaz si Siberia, iar in alte tari, mai reprezentative sunt culturile din apropierea fabricilor de conserve. In tara noastra, tarhonul este mai bine cunoscut in Transilvania si, in general, se cultiva pe suprafete restranse. De la tarhon se folosesc frunzele si tulpinile tinere, care au aroma caracteristica si un gust iute-racoritor, pentru condimentarea si aromatizarea preparatelor culinare si a muraturilor. Tarhonul are proprietati terapeutice si este utilizat in medicina pentru tratarea unor afectiuni ca: boli de ficat si rinichi, ascita, reumatism, dureri de cap si de dinti, ca si pentru stimularea apetitului si a digestiei.
Principalele boli sunt:
1. Puccinia dracunculina – Rugina
Simptome:
- Sunt atacate frunzele şi tulpinile.
- Pe frunze, îndeosebi pe faţa inferioară apar numeroase pustule brune, risipite sau grupate, acoperite la început de epidermă, apoi descoperite şi pulverulente, alcătuite din uredospori.
- Mai târziu apar pustule negricioase, mici, de 1 mm lungime, dispuse circular sau risipite pe faţa interioară a frunzelor, confluente şi alungite pe tulpini, alcătuite din teleutospori.
- În cazul atacurilor intense, frunzele se îngălbenesc şi se usucă înainte de vreme, iar planta piere.
- Plantele bolnave îşi pierd aroma caracteristică.
- Uredosporii sunt elipsoidali sau cilindric-alungiţi, de 19-45 x 13-25 μm, cu membrana brunie, distanţat echinulată.
- Teleutosporii sunt bicelulari, bruni, de 32-74 x 17-40 μm, cu membrana fină, verucos punctată, mult îngroşată la vârf, prevăzuţi cu un pedicel incolor, lung.
Masuri de prevenire si combatere:
- igiena culturala