Publicat pe

Tratamentele la garoafe, impotriva principalelor boli si daunatori ai acestor flori

Garoafe – Dianthus caryophyllus

 

Genul Dianthus reuneste circa 300 specii anuale, bienale sau perene, originare din bazinul mediteranean si Asia, cultivate in camp sau in sere. Dintre speciile anuale, foarte mult cultivate sunt Dianthus caryophyllus L. ‘Chabaud’ si Dianthus chinensis L.

Planta are inaltimea de 30-50 cm si este puternic ramificata de la baza, cu lastarii nodurosi, colorati in verde-glauc, repenti la baza si erecti spre varf. O planta formeaza intre 15 si 25-30 lastari purtatori de flori. Atat tulpina cat si lastarii au tendinta de a se lignifica la baza.

Principalele boli sunt:

VIROZE:

1. Mozaicul garoafelor – Carnation mosaic virus

Simptome:

  • Pe frunzele tinere şi uneori pe tulpini, se observă pete de decolorare neregulate ca formă, sau dungi de decolorare paralele cu nervurile.
  • Zonele decolorate alternează cu porţiuni de culoare verde închis, dând aspectul de mozaicare.
  • În scurt timp porţiunile decolorate se brunifică şi planta, care prezintă internodii scurte, nu înfloreşte şi se usucă.
  • Transmiterea de la o plantă la alta se face prin, nematozi, unelte de tăiat, iar de la un an la altul prin butaşi şi rădăcini.

Masuri de prevenire si combatere:

  • La înfiinţarea culturii se vor folosi numai butaşi liberi de virus sau supuşi terapiei la 33-35º timp de 20-30 zile.
  • Plantele mamă de la care se recoltează butaşi trebuie să fie cultivate separat, iar la recoltarea florilor şi a butaşilor, instrumentele se dezinfectează cu fosfat trisodic 10 %.

 

2. Pătarea inelară a garoafelor – Carnation ringspot virus

Simptome:

  • Frunzele virozate sunt mai mici, cu marginile ondulate, cu mici  gofrări, cu baza uşor colorată în brun-roşcat şi cu pete galbene-cenuşii circulare sau inelare, de 1-2 mm în diametru.
  • Pe frunzele mature, apar zone cenuşii sau verzi-gălbui, cu pete neregulate sau inelare.
  • Florile plantelor virozate au tije scurte, cu sepale crăpate, deschidere neuniformă-asimetrică şi petale decolorate.
  • Transmiterea virusului în sol este asigurată de nematozi, iar de la plantă la plantă, prin contact în timpul lucrărilor de îngrijire şi recoltare.

Masuri de prevenire si combatere:

  • Plantarea se va face numai cu butaşi sănătoşi, recoltaţi din plantaţiile mamă verificate cu atenţie.
  • În timpul lucrărilor de îngrijire şi recoltare se dezinfectează uneltele şi mâinile lucrătorilor cu fosfat trisodic 3 %.

3. Marmorarea garoafelor – Carnation ringspot virus

Simptome:

  • Plantele virotice se recunosc uşor în cultură datorită vigorii lor reduse şi datorită decolorărilor, petelor verzi-gălbui, care nu sunt la fel ca formă şi răspândire.
  • Aceste plante înfloresc puţin şi florile sunt de slabă calitate.
  • Pe aceeaşi plantă se pot întâlni şi celelalte virusuri aşa încât simptomele specifice sunt uneori greu de precizat, iar plantele se usucă foarte repede.
  • Virusul se transmite pe cale mecanică şi prin butaşi.

Masuri de prevenire si combatere:

  • Se recomandă dezinfecţia instrumentelor şi a mâinilor lucrătorilor.
  • Butaşii vor fi recoltaţi de la plante mamă sănătoase, sau vor
    fi supuşi termoterapiei la 38o timp de 132 zile.

 

4. Pătarea nervuriană a garoafelor – Carnation vein mottle virus

Simptome:

  • Plantele prezintă decolorări ale frunzelor tinere sub formă de pete difuze, variate ca mărimi pe nervuri.
  • Plantele cu astfel de nervuri au flori cu pete de decolorare şi petale deformate, ceea ce face ca valoarea lor
    comercială să fie scăzută.
  • Virusul se transmite pe cale mecanică, prin butaşi şi prin vectori ca afidul Myzus persicae.

Masuri de prevenire si combatere:

  • Se recomandă stropiri cu insecticide organofosforice
  • plantare de butaşi sănătoşi şi dezinfectarea instrumentarului.
  • În vederea limitării atacului de viroze, în plantaţii se recomandă supravegherea atentă şi la semnalarea simptomelor, scoaterea şi arderea materialului virozat.

 

BACTERIOZE

1. Veştejirea bacteriană a garoafelor – Pseudomonas caryophylli

Simptome:

  • Plantele bolnave prezintă frunze veştede, de culoare cenuşieverzuie, care în scurt timp se îngălbenesc şi se usucă.
  • În secţiune se observă o îngălbenire a vaselor conducătoare, iar rădăcinile putrezesc.
  • La plantele mature se observă şi o crăpare a tulpinii însoţită de prezenţa unui mucilagiu.
  • Bacteria invadează vasele din tulpini, formează pungi de mucilagiu ce duc la crăparea tulpinii şi ulterior veştejirea şi uscarea frunzelor.
  • Transmiterea bacteriei se realizează prin butaşi şi prin resturile infectate rămase în sol.

Masuri de prevenire si combatere:

  • Se recomandă folosirea butaşilor sănătoşi care, înainte de a se pune la înrădăcinat, se ţin 10 minute în soluţie de permanganat de potasiu 1 %.
  • În seră şi solarii solul se va dezinfecta chimic sau termic.

 

MICOZE:

1. Înnegrirea garoafelor – Mycosphaerella dianthi

Simptome:

  • Boala apare pe garoafele din câmp, solarii sau seră, sub forma unor pete de decolorare circulare sau eliptice, înconjurate de o zonă violacee.
  • În condiţii favorabile ciupercii, petele se brunifică, se extinde zona atacată şi în final frunzele se îngălbenesc, se răsucesc şi se usucă.
  • Tulpinile florilor atacate se frâng foarte uşor în dreptul ţesuturilor brunificate şi înnegrite.
  • Bobocii cu sepalele atacate nu se mai deschid sau se deschid asimetric.
  • Curenţii de aer, picăturile apei de ploaie sau de irigaţie transportă sporii, răspândind ciuperca în cursul perioadei de vegetaţie.
  • De la un an la altul ciuperca rezistă sub formă de miceliu deshidratat sub epidermă, în resturile de plante atacate şi sub formă de fructificaţii de rezistenţă cu spori.

Masuri de prevenire si combatere:

  • Măsurile de igienă culturală (strângerea şi arderea plantelor atacate)
  • în cazul apariţiei ei, ciuperca poate fi combătută prin stropiri cu  fungicide de contact ca: fungicid Dithane M 45-0,2 %.
  • În soluţiile toxice se va adăuga intotdeauna aracet 0,2 % pentru a fi siguri de prinerea soluţiei toxice pe plante.

 

2. Rugina garoafelor – Uromyces dianthi

Simptome:

  • Pe toate organele aeriene apar pete mici, brun-gălbui, în dreptul cărora epiderma crapă iar ţesuturile se necrozează.
  • Dacă sunt atacate tijele florifere, se observă uscarea plantei deasupra zonei atacate.
  • Ciuperca parazitează ţesuturile şi pe care se formează grupuri de spori de vară, bruni-gălbui.
  •  Pe acelaşi miceliu, dar mai târziu, apar sporii de rezistenţă bruni-maronii.
  • Răspândirea ciupercii se face în cursul vegetaţiei prin sporii de vară, iar transmiterea în anul următor este asigurată de miceliu de infecţie şi sporii de rezistenţă.
  • Atacul ciupercii este favorizat la temperaturi în jur de 14oC şi de rămânerea picăturilor de apă pe frunze, timp de 3 ore.

Masuri de prevenire si combatere:

 

3. Septorioza – Septoria sp.

Simptome:

  • Ciupercile atacă mai întâi frunzele bazale şi după ce pe acestea apar organele de înmulţire ale ciupercii, atacul se extinde şi la tulpini, frunze din etajele superioare, sepale şi chiar petale.
  • Ţesuturile din dreptul petelor la început sunt decolorate, apoi se brunifică pentru ca în final, zona centrală să fie albicioasă, cu puncte mici negre-fructificaţiile cu spori, vizibile cu ochiul liber sau la lupă.
  • Sporii asigură răspândirea ciupercilor în perioada de vegetaţie dar, pot rezista în resturile atacate peste iarnă şi în anul următor vor produce primele infecţii.

Masuri de prevenire si combatere:

  • respectarea măsurilor de igienă culturală
  • aplicarea unui asolament
  • folosirea de seminţe dezinfectate şi de butaşi sănătoşi.

 

4. Fuzarioza – Fusarium oxysporum

Simptome:

  • Indiferent de forma specializată a ciupercii, boala se manifestă prin decolorarea frunzelor din vârful plantelor şi o uşoară veştejire a lor.
  • Odată cu avansarea bolii, se observă îngălbenirea totală a frunzelor, veştejirea şi apoi uscarea plantelor.
  • La soiurile tolerante (soiuri rezistente nu există) se observă îngălbenirea parţială a frunzelor şi o încetinire a creşterii.
  • În secţiunile practicate în tulpinile plantelor bolnave, se observă o brunificare a vaselor conducătoare.
  • În condiţii de umiditate mare, pe organele atacate apare un mucegai alb-roz.
  • Ciuperca prezintă mai multe căi de răspândire în cursul perioadei de vegetaţie şi de la un an la altul.
  • Se poate transmite prin spori şi prin miceliu în cursul vegetaţiei, iar de la un an la altul rezistă sub formă de
    miceliu în resturile de plante, spori sau clamidospori (spori de rezistenţă).

Masuri de prevenire si combatere:

  • folosirea obligatorie a solului dezinfectat pentru ghivece sau răsadniţe.
  • in sere dezinfecţia termică a întregului strat de sol este obligatorie, dacă în anul precedent a fost semnalat parţial în seră atac de fuzarioză.

 

5. Putregaiul cenuşiu – Botrytis sp.

Simptome:

  • Atacul se manifestă pe flori şi cozile acestora în condiţii de umiditate atmosferică mare.
  • Organele atacate se brunifică, ţesuturile se înmoaie şi se acoperă cu un mucegai fin gri.
  • Bobocii florali şi florile atacate se desprind de pe plantă.
  • Atacul este foarte periculos, când se manifestă în seră pe butaşii puşi la înrădăcinat.
  • Ciupercile genului Botrytis evoluează la temperaturi optime de 15-20ºC şi umiditate ridicată 98 %.
  • Dacă temperaturile depăşesc 22ºC pe miceliul ciupercilor apar scleroţi, ca formă de rezistenţă, din care vor apărea din nou micelii de infecţie.

Masuri de prevenire si combatere:

  • Se va evita excesul de umiditate, folosind irigarea prin brazde.
  • În seră şi solarii se va asigura aerisirea corespunzătoare şi evitarea îngrăşării excesive cu azot, ce predispune plantele la îmbolnăvire.
  • Igiena culturală, strângerea şi arderea resturilor de plante atacate ca şi o corectă amplasare a culturii în asolament, limitează atacul.
  • La plantare se vor folosi butaşi luaţi de la plante sănătoase, nerăniţi, cu aspect normal.
  • În vederea prevenirii atacului se recomandă stropiri cu:  fungicid Rovral 500 SC-0,2 %,  fungicid Teldor 500 SC- 0,08% (0,8 l/ha).
  • Repetarea tratamentelor se va face la interval de 7 zile, alternând produsele, pentru a nu se ajunge la rase fiziologice rezistente.

 

Discutii despre articol
0 Comentarii
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *