Publicat pe

Tratamentele la par impotriva principalelor boli si daunatori ai acestor pomi fructiferi

Părul – Pyrus communis este un pom fructifer, popular în România, ce aparține familiei Rosaceae. Se poate cultiva în toate zonele, fiind puțin pretențios față de factorii de mediu. Poate ajunge până la 20 de metri înălțime iar aspectul său este rustic. Frunzele sunt ovale sau rotunde iar pețiolul este păros. Florile au culoarea alb și apar concomitent cu frunzele. Fructele sunt bogate în elemente nutritive (apă, zaharuri, celuloză, tanin, fibre, săruri minerale, zinc, cupru, fier, calciu, magneziu si vitamine).

PRINCIPALELE BOLI ALE PĂRULUI SUNT:

VIROZE:

mozaicul inelar al parului1.Mozaicul inelar al părului – Pear ring pattern mosaic virus

Simptomele acestei viroze sunt diferite, astfel că, soiurile sensibile de păr prezintă, pe frunze, pete clorotice în formă de benzi, inele neregulate, sau linii de culoare verde deschis sau galben verzui, dar uneori petele pot fi necrotice. Unele soiuri pot prezenta formațiuni inelare sau benzi înguste de culoare verde – deschis sau brun. Soiurile rezistente pot prezenta o ușoară marmorare, care dispare în timpul verii. Temperaturile ridicate și uscăciunea accentuează simptomele. La pomii tineri, simptomele sunt mai evidente decât la cei bătrâni. Virusul se transmite prin altoire.

Prevenire:

  • Folosirea de altoi și portaltoi sănătoși;
  • Pomii virusați vor fi eliminați din plantație;
  • Plantarea de soiuri rezistente.

pietrificare-perelor2.Pietrificarea perelor – Pear stomy pit

Simptomele acestei viroze apar pe fructe, la câteva săptămâni de la căderea petalelor, sub forma unor pete mici, de culoare verde – închis, în dreptul cărora creșterea încetează, determinând apariția unor adâncituri. Dacă simptomele apar mai târziu, forma fructelor este mai puțin afectată, dar fructele sunt improprii consumului deoarece virusul modifică compoziția chimică a acestora. Virusul se transmite prin altoire și comercializare de material vegetal infectat.

Prevenire:

  • Folosirea de altoi și portaltoi sănătoși;
  • Pomii virusați vor fi eliminați din plantație.

MICOPLASMOZE:

declinul parului3.Declinul părului – Phytoplassma pyri 

Simptomele acestei boli diferă de la un soi la altul (unele soiuri sunt mai rezistente). În general pomul își pierde frunzele prematur, după ce acestea capătă o culoare roșiatică, urmând ca în primăvara următoare să dezvolte frunze mici și palide. Un simptom caracteristic este reprezentat de apariția unor pete brune, vizibile la examinarea unei secțiune transversale a unei ramuri. În urma atacului producția se diminuează considerabil. Boala se transmite prin altoire și prin atacul diferitelor specii de cicade.

Prevenire:

  • Se recomandă aplicarea de insecticide pentru a ţine sub control populaţia de dăunători ce pot transmite boala;
  • Folosirea de altoi și portaltoi sănătoși;

BACTERIOZE:

focul bacterian4.Focul bacterian al rozaceelor –  Erwinia amylovora

Primele simptome apar primavara, devreme, la nivelul florilor, care treptat se ofilesc, se brunifică și într-un final se înnegresc. Inflorescențele atacate pot cădea sau pot rămâne în pom. Boala progresează rapid la nivelul frunzelor care se veștejesc se brunifică, dar rămân în pom. Lăstarii și frunzele afectate se prezintă ca și cum ar fi arse de foc. Boala poate afecta doar fructele verzi. Uneori, boala poate încercui ramura în întregime, provocând uscarea părții superioare a acesteia, iar în cazul în care boala atacă trunchiul, întregul copac se usucă. Uscăciunea și razele solare nu afectează bacteria. Peste iarnă, bacteria supraviețuiește în muguri, ramuri și fructe bolnave. Ploile însoțite de vânt reprezintă principala modalitate de transmitere a bacteriei.

Combatere:

arsura bacteriana5.Arsura comună a părului – Pseudomonas syringae pv. syringae

Boala se manifestă la nivelul tuturor organelor aeriene ale plantei. Înnegrirea nervurilor este primul simptom și este urmat de o brunificare a zonelor dintre nervuri. Aceste simptome se extind treptat și cuprind întreaga suprafață foliară producând uscarea frunzelor, care însă nu cad. Florile afectate se brunifică și se ofilesc. Atacul se poate manifesta și la nivelul lăstarilor pe care apar striuri brune, care frecvent încercuiesc lăstarul, aceștia prezentând o delimitare clară între zona bolnavă și cea sănătoasă. Fructele pot fi atacate în toate stadiile, iar atacul se manifestă prin apariția de pete negricioase, umede, ce  conțin picături de exudat. Atacate timpuriu, fructele cad; atacate târziu fructele se depreciază dar rămân în pom, uneori chiar și pe timpul iernii. Boala poate fi întâlnită și sub denumirea de: arsura frunzelor, arsura ramurilor, a mugurilor, în funcție de organul, atacat. De la un an la altul, bacteria se transmite prin intermediul ramurilor bolnave, a frunzelor căzute și a fructelor rămase în pom. În timpul vegetației, insectele și picăturile de apă răspândesc boala.

Combatere:

MICOZE:

putregaiul fructelor6.Putregaiul fructelor și coletului (fitoftorioza) – Phytophthora cactorum

Simptomele bolii se manifestă la nivelul fructelor (pete circulare, brune, care se extind și pătrund în profunzimea pulpei) și la baza tulpinii. Atacul poate fi confundat cu cel al ciupercii care produce Monilioza. Uneori atacul poate fi observat și la nivelul frunzelor de la baza tulpinii. Fructele afectate cad prematur. Boala poate evolua și după depozitarea fructelor. Atacul în zona coletului, produce brunificarea urmată de necrozarea totală și în final, pomii pierd în primul sau în al doilea an de infecție. De la un an la altul, ciuperca rezistă în țesuturile atacate.

Prevenire și combatere:

  • Nu se recomandă înființarea plantațiilor pe terenuri grele, joase, predispuse băltirii (condiții favorabile atacului);
  • Se recomandă executarea cu atenție a lucrărilor de întreținere, pentru a nu provoca răni (infecția se produce numai prin răni);
  • Se vor efectua stropiri preventive, la baza trunchiului, toamna și primăvara, cu produse cuprice (ex: Fungicid Bouillie Bordelaise).

rapanul parului7.Pătarea cafenie a frunzelor, fructelor de păr şi rapănul perilor – Venturia pirina

Boala se manifestă la nivelul tuturor organelor aeriene, cel mai rar atacate fiind florile. Pe frunze apar pete circulare, verzi negricioase, cu aspect catifelat, care pot fi izolate sau pot conflua, provocând caderea prematură a frunzelor. Pe lăstari, apar pete mici, asemănătoare cu cele de pe frunze, în dreptul cărora, scoarţa se ridică sub forma unor vezicule care vor crăpa la vârf, provocând exfolierea scoarţei. Atacul pe fructe poate apărea în toate fazele de dezvoltare şi se manifestă prin apariţia unor pete mici, măsliniu – negricioase, cu aspect catifelat, care determină înnegrirea şi crăparea ţesuturilor din dreptul acestora. Ciuperca iernează în scoarţa pomilor atacaţi.

Combatere:

pistil cancerul negru8.Cancerul negru al ramurilor – Physalospora cydoniae

Toate organele aeriene pot fi afectate de această boală. Pe ramurile tinere, boala le poate cuprinde de jur împrejur, provocând uscarea părții situată deasupra locului atacului. La suprafața ramurilor și a tulpinilor, la punctul de inserție a ramurilor pe tulpină apar pete ovale, delimitate, ușor adâncime, de culoare roșu – brun. În dreptul țesuturilor atacate, scoarța se înnegrește, crapă și se exfoliază. Acest tip de cancer nu pătrunde adânc în lemn, dar poate totuși conduce la uscarea ramurilor atacate. Pe frunze apar pete mici, circulare, cu diametrul de 3 – 5 mm, de culoare roșu – violaceu, înconjurate de o bordură brună, treptat se măresc, devin brun – gălbui, sau brun – roșiatice, cu partea centrală cenușie. Atacul de la nivelul florilor conduce la uscarea acestora. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin intermediul ramurilor atacate. Atacul este favorizat de umiditatea ridicată din timpul primăverii și de temperaturi de 15 – 20°C.

Prevenire și combatere:

cancerul bacterian9.Cancerul bacterian – produs de Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens

Boala se manifestă la nivelul rădăcinilor și a tulpinilor, pe care se dezvoltă tumori, la început mici și moi, de dimensiuni și forme diferite care mai târziu se lignifică. Tumorile pot genera formațiuni asemănătoare cu frunzele, mugurii sau lăstarii. Tumorile sunt alcătuite din celule mari și deformate. Bacteria poate pătrunde în pomi prin rănile produse de nematozi, lucrări de îngrijire, grindină. Temperaturile cuprinse între 22 și 30°C și umiditatea atmosferică mai mare de 80% sunt factori favorizanți.

Prevenire și combatere:

  • Se recomandă sortarea puieților înainte de plantare;
  • În cazul lucrărilor de îngrijire, la trecerea de la un pom la altul, foarfecele și uneltele se vor dezinfecta;
  • Ramurile afectate se amputează până la zona sănătoasă și se aplică un tratament cu un produs cupric (ex: Zeama Bordeleză), apoi rana se acoperă cu mastic cicatrizant;
  • Înainte de plantare, rădăcinile puieților se vor îmbăia într-o soluție de Fungicid Zeamă Bordeleză – 1% sau Fungicid Topas 100 EC 0.025%;
  • În timpul vegetației se pot executa tratamente cu produse pe bază de cupru precum: Fungicid Melody Compact 49 WGFungicid Champ 77 WG, sau Fungicid Bouillie Bordelaise.

cancerul deschis10.Ulceraţia deschisă a ramurilor (cancerul nectrian) – Nectria galligena

Pe ramuri, boala poate fi observată la unghiul de ramificare, în jurul unei ramuri tăiate sau uscate, în jurul unui mugure nedezvoltat sau a unei răni obişnuite. Simptomele sunt reprezentate de apariţia unei pete brun – roşcată, uşor cufundată, în dreptul căreia scoarţa se brunifică, iar pe măsură ce boala avansează, se sfâşie şi se exfoliază lăsând lemnul neacoperit. Dacă atacul se situează la nivelul ramurilor tinere, leziunea poate fi observată de jur împrejur, iar partea situată deasupra atacului se usucă. Pe ramurile mai groase şi tulpini, apar plăgi, în dreptul cărora ţesuturile reacţionează prin producerea în fiecare primăvară, a unui val de ţesut de acoperire. Când ţesutul de acoperire nu reuşeşte să acopere rana, aceasta va evolua în “cancer deschis”. În cazul în care ţesuturile de acoperire reuşesc să acopere complet rănile, aceasta va evolua în “cancer închis”. Atacul acestui patogen conduce la uscarea ireversibilă a pomului.

Combatere:

  • Se recomandă verificarea puieţilor înainte de plantare;
  • Uneltele cu care se execută lucrările de îngrijire se vor steriliza cu alcool;
  • Rănile mari, rezultate în urma tăierilor de întreţinere se vor dezinfecta cu Fungicid Zeama Bordeleză şi se vor acoperi cu mastic cicatrizant;
  • Ramurile afectate se vor tăia;
  • Se pot executa tratamente chimice cu: Fungicid Merpan 50 WP, Fungicid Captan 80 WDG, Fungicid Topsin 500 SC, Fungicid Champ 77 WG.

monilioza11.Monilioza sau putregaiul brun și mumifierea fructelor – Monilinia fructigena

Atacul acestei ciuperci poate fi întalnit pe flori, lăstari, ramuri și fructe. În anii ploioși și răcoroși, ciuperca infectează toate organele inflorescenței, astfel că, petalele tinere se ofilesc, se brunifică și se usucă. Atacul de la nivelul florilor se aseamănă cu efectul produs de înghețurile târzii. Florile și fructele atacate rămân în pom tot timpul anului. În urma atacului, fructele foarte tinere se brunifică și putrezesc în întregime, iar fructele mature se mumifică și rămân în pom, asigurând transmiterea ciupercii de la un an la altul.

Prevenire și combatere: 

  • Se adună pe cât posibil, toate fructele atacate (din pom și de pe sol);
  • Ramurile distruse de atacul ciupercii se vor amputa si se vor distruge prin ardere;
  • Tratamente chimice se pot executa cu: Fungicid Dithane M 45Fungicid Merpan 80 WDG, Fungicid Topsin 500 SC. (înainte de recoltare, țineți cont de remanența produsului).

putregaiul amar12.Putregaiul amar al fructelor –  Glomerella cingulata

Boala se manifestă la nivelul fructelor (atât cele din pom cât și cele depozitate), ramurilor și uneori pe frunze. Fructele atacate prezintă pete mici, brun deschis la început iar culoarea se accentuează. Treptat petele se măresc, iar sub coaja, țesutul se brunifică și se adâncește în pulpă, luând forma unui con. Simptomele acestui atac se deosebesc de cele ale moniliozei prin faptul că suprafața afectată este cufundată în fruct în cazul de față și netedă în cazul moniliozei. Pe ramuri pot apărea pete necrotice, ovale,  în dreptul cărora scoarța este negricioasă și moartă. De la un an la altul, ciuperca se transmite prin fructele și ramurile atacate. Temperaturile de 15 – 25ºC și vremea umedă, favorizează dezvoltarea ciupercii.

Prevenire și combatere:

  • Se recomandă aplicarea măsurilor de igienă culturală (strângerea fructelor atacate care rămân în pomi iarna, tăierea și arderea ramurilor atacate);
  • Tratamentele executate împotriva rapănului și a moniliozei sunt eficiente și în cazul acestei boli;
  • Fructele se vor depozita la o temperatura de 3 – 4ºC, după o sortare prealabilă.

septorioza13.Pătarea albă a frunzelor de păr – Mycosphaerella sentina

În general, boala apare pe frunze şi mai rar pe fructe. Pe frunze apar pete brune, circulare sau neregulate, care produc uscarea ţesuturilor. La unele soiuri. pe partea superioară a limbului, ţesutul din jurul petei se coloreză în roşu violaceu. În condiţii favorabile ciupercii, petele se înmulţesc, confluează, determinând căderea prematură a frunzelor. Ciuperca iernează în frunzele atacate căzute.

Combatere:

mana parului14.Mana – produsă de Ciupercile din genul Phytophtora

Ofilirea și brunificarea frunzelor sunt primele simptome ale apariției bolii. Creșterea pomilor încetinește și intervine uscarea prematură a acestora.  În zona bazală a tulpinii, apar leziuni asemănătoare cu cele produse de cancerul bacterian. În caz de umiditate ridicată, leziunile se acoperă cu un lichid lipicios. Apariția acestei boli este influențată de umiditate excesivă la nivelul solului.

Prevenire și combatere:

  • Irigarea rațională este principala metodă de prevenire a acestei boli întrucât, momentan, nu există nici un tratament recomandat pentru combatere.

patarea bruna15.Pătarea brună a frunzelor – Diplocarpon maculatum

Simptomele acestei boli pot fi observate pe frunze, sub formă de pete circulare, de culoare gălbui – crem, iar mai târziu petele devin roşiatice. Petele pot fi izolate sau pot conflua, caz în care pot produce defolierea completă a pomilor. Boala se poate manifesta şi la nivelul fructelor şi al lăstarilor, astfel că, pe fructe pot apărea pete asemănătoare celor de pe frunze iar lăstarii se brunifică şi se usucă. Pulpa fructelor atacate crapă, iar pe crăpături se dezvoltă boli ce produc putrezirea fructelor.

Combatere:

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI PĂRULUI SUNT:

viermele merelor1.Viermele merelor – Cydia pomonella

Dăunătorul dezvoltă 1 – 3 generații pe an. Iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon mătăsos, în crăpăturile scoarței, pe sub frunzele căzute. Larvele sapă galerii în pulpa fructelor și în zona centrală, unde se găsesc semințele, provocând căderea fructelor. În aceste galerii se instalează diverse microorganisme (ciuperci, bacterii) care determină putrezirea acestora. Pagubele se ridică uneori până la 60 – 80%.

Combatere:

molia pielitei2.Molia pieliței fructelor – Adoxophyes orana

Este o specie polifagă ale cărei larve se hrănesc cu pulpa fructelor, în care sapă galerii superficiale. Atacă peste 47 de specii de plante erbacee și lemnoase. Rănile realizate sunt porți de intrare a ciupercilor din genul Monilinia.

Combatere:

molia vargata3.Molia vărgată a piersicului – Anarsia lineatella

Este un dăunător caracteristic piersicului, dar poate ataca și părul. Dezvoltă 3 generații pe an și iernează în stadiul de larvă sub scoarța exfoliată a ramurilor. Părăsesc locul de iernarea primăvara, la apariția mugurilor din care se hrănesc. Larvele rod orificii de pătrundere în lăstarii tineri. Femelele depun ouăle pe muguri, iar larvele pătrund în fructele soiurilor timpurii. Larvele generațiilor următoare pătrund în fructele aflate în faza de coacere, unde sapă galerii adânci.

Combatere:

molia orientala4.Molia orientală a fructelor –  Cydia molesta

Dăunătorul iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon mătăsos și crăpături ale scoarței și dezvoltă până la 4 generații pe an. Molia atacă lăstarii și frunzele dar preferă în mod special fructele cu interiorul cărora se hrănesc larvele primelor generații producând pagube semnificative în pepiniere și în livezile tinere. Cea de-a III-a și cea de-a IV-a generație de larve pătrund în fruct prin zona codiței și rod galerii neregulate în jurul sâmburelui, provocând stagnarea creșterii fructelor, putrezirea și în final căderea acestora.

Combatere:

minierul marmorat5.Minierul marmorat – Phyllonorycter blancardella

Dăunătorul atacă o serie de arbuști ornamentali și pomi fructiferi, printre care și părul. Larvele se hrănesc cu țesuturile aflate între epiderma superioară și cea inferioară a frunzelor. Un atac masiv poate reduce puternic capacitatea de fotosinteză, ceea ce atrage după sine o scădere semnificativă a producției.

Combatere:

paduchele lanos atac6.Păduchele lânos – Eriosoma lanigerum

Insecta iernează în stadiul de larvă de vârstele a I-a și a II-a, pe rănile canceroase de la nivelul ramurilor, tulpinilor sau ale rădăcinilor. Atacă preferențial mărul și rareori părul și alte specii pomicole. Dăunătorul se localizează pe tulpini, ramuri, lăstari, pedunculii fructelor și pe rădăcina în apropierea coletului. Datorită filamentelor ceroase albe, coloniile sunt ușor de recunoscut. Pe lăstarii tineri, păduchele se fixează la baza, iar pe ramuri și tulpini, în special în crăpăturile scoarței. În urma înțepării și sugerii sevei, țesuturile se hipertrofiază și apar umflături, care treptat se măresc și formează tumori cu aspect canceros. Pomii atacați sunt sensibili la ger, iar la atacuri puternice și repetate se usucă treptat.

Combatere:

  • Măsuri preventive: respectarea măsurilor de carantină fitosanitară, tăierea ramurilor și lăstarilor atacați, eliminarea puieților atacați, folosirea la înființare, de material săditor sănătos;
  • Tratamentele aplicate in timpul iernii, cu produsul Insecticid Confidor Oil SC 004 – 1,5%, distrug larvele hibernante.
  • Pentru tratamente de vară se recomandă tratamente cu Insecticid Actara 25 WG (1.5 g/ 15 l apa), Insecticid Movento 100 SC (7.5 ml/ 10 l apa), Mospilan 20 SG (1.5 gr in 5 l apa), etc.

7 paduchele testos7.Păduchele țestos – Parthenolecanium corni

Dăunătorul prezintă o generație pe an și iernează în stadiul de larvă de vârsta a II-a, în crăpăturile scoarței tulpinilor și a ramurilor, la baza mugurilor sau pe frunzele căzute. Este un dăunător polifag, care atacă peste 80 de specii de arbori, arbuști și plante ierboase, printre care și părul, la care produce cele mai mari pagube. Femelele și larvele înțeapă și sug seva iar odată cu saliva introduc în plantă enzime care provoacă necrozarea țesuturilor. Frunzele atacate se etiolează și cad prematur. Atacurile puternice, repetate, conduc la debilitarea pomilor, care produc mai puțin și cu timpul se usucă.

Combatere:

paduchele din san jose8.Păduchele din San Jose – Quadraspidiotus perniciosus 

Daunatorul prezinta 2 generatii pe an. Ierneaza in stadiul de larva de varsta I, sub scut, pe scoarta pomilor. Larvele isi incep activitatea la inceputul lunii aprilie, urmand ca adultii sa apara spre sfarsitul lunii aprilie – inceputul lunii mai. Ataca peste 200 de specii de arbori si arbusti. In urma atacului, tesutul se inroseste si se necrozeaza. In cazul ramurilor inrosirea cuprinde toata scoarta si o parte din lemn, pe frunze se localizeaza in jurul nervurilor iar pe fructe apar pete rosii sub forma unor aureole. Pomii atacati au frunzele ingalbenite iar dezvoltarea acestora este intarziata. Plantele atacate se usuca de la baza spre varf.

Combatere: 

paduchele verde al marului9.Păduchele verde al mărului – Aphis pomi

Dăunătorul dezvoltă 8 – 12 generații pe an. Iernează în stadiul de ou, depus pe ramurile subțiri ale pomilor. Primăvara, se localizează în vărful lăstarilor și pe frunzele tinere, pe care le înțeapă și le sug sucul celular, provocând o răsucire de la margini spre nervura principală și se la vârf spre pețiol. Treptat, frunzele se îngălbenesc și se usucă. Organele atacate rămân acoperite de dejecțiile dăunătorului, favorizând dezvoltarea Fumaginei (Capnodium salicium).

Combatere:

paduche-cafeniu10.Păduchele cafeniu al părului – Aphis pyrastri

Dăunătorul atacă agresiv speciile de păr şi este întâlnit pe tot teritoriul România. Primăvara, adulţii colonizează vârfurile de creştere şi frunzele din care se hrănesc cu sucul celular al pomilor. În urma atacului, frunzele se deformează, rezistenţa pomilor la ger scade, pomii realizează creşteri slabe iar mugurii de rod se diferenţiază slab.

Combatere:

gargarita mugurilor11.Gărgărița mugurilor – Sciaphobus squalidus

Dăunatorul prezintă o generație la 2 ani. Iernează în stadiul de adult, în sol. Adulții își încep activitatea primăvara, când temperaturile depășesc pragul de 10ºC, urcă în coroana pomilor și se hrănește cu muguri, boboci florali, flori, frunze, ramuri tinere, provocând pagube însemnate. Larvele acestei specii nu sunt dăunătoare, întrucât se hrănesc în sol, cu rădăcinile plantelor erbacee spontane.

Combatere:

gargarita florilor12.Gărgărița florilor de măr – Anthonomus pomorum

Iernează în stadiul de adult, în scoarța exfoliată a pomilor, pe sub frunze căzute sau în stratul superficial al solului și are o singură generație pe an. Își începe activitatea la sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie. Se hrănesc cu muguri de măr cultivat sau sălbatic, uneori, dăunătorul poate fi întâlnit pe păr sau păducel. Mugurii floriferi atacați dezvoltă flori sterile. Larvele produc cele mai mari pagube, deoarece se dezvoltă în interiorul bobocilor florari și se hrănesc cu pistilul, staminele și părtile interioare ale petalelor. Bobocii atacați nu se mai dezvoltă, se brunifică și rămân pe pom. Intensitatea atacului produce, în unii ani, pierderi de 80 – 90%.

Combatere:

musculita frunzelor13.Musculiţa frunzelor – Dasineura mali

Dăunătorul dezvoltă 3 – 4 generaţii pe an şi iernează în stratul superficial al solului. Primele semne ale atacului apar în luna mai, când se pot observa frunze rulate şi decolorate. În interiorul acestor frunze se găsesc larve vermiforme, de culoare galben – portocaliu. În cazul unui atac puternic, capacitatea de fotosinteză este redusă, afectând producţia.

omida-paroasa-a-dudului-colonie14.Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea

Dăunător cu 2 generații pe an, iernează în stadiul de pupă, în numeroase locuri (crăpături ale scoarței, pe garduri, pereți, sau în stratul superficial al solului). Adulții apar primăvara, au un zbor crepuscular, nocturn iar ziua stau ascunși. Își depun ouăle pe partea inferioară, iar în stadii incipiente, larvele consumă epiderma inferioasă și parenchimul, iar pe măsură ce se dezvoltă se mută pe ramuri, distrugând în totalitate frunzele. Dacă atacul se repetă 2 – 3 ani consecutiv, pomii se debilitează și se usucă.

Combatere:

fluturele cu abdomenul auriu15.Fluturele cu abdomenul auriu – Euproctis Chrysorrhoea

Este un dăunător polifag ce atacă o serie de arbori și pomi fructiferi. Dezvoltă o singură generație pe an și iernează în stadiul de larvă într-un cocon poziționat în vârful lăstarilor. Este necesară examinarea atentă a pomilor pentru detectarea acestui dăunător.

Combatere:

puricele melifer16.Puricele melifer – Psylla mali

În condițiile țării noastre, dăunătorul prezintă o singură generație pe an. Iernează în stadiul de ou, pe scoarța copacilor. Parazitează în special mărul dar poate fi întâlnit și pe păr sau scoruș. Livezile de meri din zonele cu precipitații bogate sunt cele mai expuse atacului acestui dăunător. Adulții și larvele colonizează, la începutul primăverii mugurii vegetativi și floriferi apoi se mută pe frunze și fructe tinere. Frunzele și lăstarii tineri se deformează în urma atacului, butonii florali avortează, se usucă și rămân atârnați pe ramuri. În cazul invaziilor puternice, lăstarii și frunzele se acoperă cu dejecțiile larvelor, ceea ce favorizează dezvoltarea ciupercii Capnodium salicinum.

Combatere:

17.Acarienii (păianjenii plantelor)– pot fi combătuți cu: Acaricid Nissorun 10 WPAcaricid Milbeknock ECAcaricid Envidor 240 SCAcaricid Vertimec 1.8 EC.

 

Discutii despre articol
0 Comentarii
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *