Publicat pe

Tratamentele la piersic impotriva principalelor boli si daunatori ai acestor pomi fructiferi

Piersicul – Prunus persica este un pom fructifer din familia Rosaceae, cultivat pentru fructele sale. Fiind o specie pretențioasă față de factorii de vegetație, nu poate fi cultivat în orice zonă. Preferă solurile ușoare, bine drenate și terenurile bine iluminate,situate în zone în care temperaturile din timpul vegetației nu scad sub 7°C, fiind foarte sensibil la înghețurile târzii. Frunzele sunt lanceolate, florile sunt mici, solitare, de culoare variată (alb – roz). Fructele au valoare alimentară ridicată și sunt recomandate în alimentația persoanelor ce suferă de boli renale sau hepatice, a copiilor anemici sau a persoanelor aflate în convalescență.

PRINCIPALELE BOLI ALE PIERSICULUI SUNT:

VIROZE:

mozaicul in forma de benzi1.Mozaicul în formă de benzi al frunzelor sâmburoase – Plum line pattern virus

Simptomele acestei viroze se manifestă, primăvara devreme, la nivelul frunzelor, prin apariția de pete, inele, benzi sau desene gălbui repartizate aproape simetric pe cele două jumătăți ale limbului, iar în unele cazuri poate apărea o clorozare a rețelei de nervuri. Atacul determină căderea prematură a frunzelor, dar nu afectează forma și dimensiunea frunzelor. Pomii atacați vegetează mai slab iar fructele acestora stagnează în creștere, se coc mai devreme și sunt mai sărace în zaharuri. Virusul se transmite prin altoire.

Prevenire:

  • Se recomandă utilizarea de portaltoi și altoi sănătoși;
  • Puieții se vor verifica înainte de plantare;
  • Virusul poate fi eliminat prin menținerea pomilor infectați la temperatura de 37°C, timp de 3 – 4 săptămâni, procedeu urmat de altoirea mugurilor pe portaltoi liber de virus.

patarea inelara a frunzelor de piersic2.Pătarea inelară a frunzelor de piersic – Peach necrotic ring spot virus

Atacul se manifestă prin apariția unor pete inelare, mici, de 1 – 3 mm diametru, de culoare verde – gălbui, la nivelul frunzelor, dispuse neregulat în spațiile dintre nervuri, izolat sau confluente, putând acoperi, în unele cazuri, întreg limbul frunzei. În prima perioadă a atacului, simptomele pot fi observate doar pe unele ramuri, apoi treptat, în doi ani, întregul pom va fi infectat. Virusul se poate transmite prin altoire, sămânță și polen.

Prevenire:

  • Utilizarea de material săditor liber de virus;
  • Virusul poate fi inactivat prin termoterapie (menținerea pomilor infectați la 38°C, timp de 3 săptămâni).

BACTERIOZE:

cancer bacterian3.Cancerul bacterian –  Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens

Boala se manifestă la nivelul rădăcinilor și a tulpinilor, pe care se dezvoltă tumori, la început mici și moi, de dimensiuni și forme diferite care mai târziu se lignifică. Tumorile pot genera formațiuni asemănătoare cu frunzele, mugurii sau lăstarii. Tumorile sunt alcătuite din celule mari și deformate. Bacteria poate pătrunde în pomi prin rănile produse de nematozi, lucrări de îngrijire, grindină. Temperaturile cuprinse între 22 și 30°C și umiditatea atmosferică mai mare de 80% sunt factori favorizanți.

Combatere:

  • Se recomandă sortarea puieților înainte de plantare;
  • În cazul lucrărilor de îngrijire, la trecerea de la un pom la altul, foarfecele și uneltele se vor dezinfecta;
  • Ramurile afectate se amputează până la zona sănătoasă și se aplică un tratament cu un produs cupric (ex: Zeama Bordeleză), apoi rana se acoperă cu mastic cicatrizant;
  • Înainte de plantare, rădăcinile puieților se vor îmbăia într-o soluție de Zeamă Bordeleză 1% sau Fungicid Topas 100 EC;
  • În timpul vegetației se pot executa tratamente cu produse pe bază de cupru precum: Fungicid Melody Compact 49 WGFungicid Champ 77 WG, sau  Fungicid Bouillie Bordelaise.

ciuruirea bacteriana4.Ulcerația și ciuruirea bacteriană a pomilor sâmburoși – Pseudomonas syringae pv. mors-prunorum

Boala se manifestă la nivelul frunzelor, fructelor și lăstarilor tineri, nelignificați. Atacul poate fi uneori confundat cu fenomene de fitotoxicitate cauzate de aplicarea irațională a pesticidelor. Primele simptome sunt vizibile la nivelul frunzelor tinere și sunt reprezentate de pete mici, gălbui, vizibile în transparență. Concomitent cu dezvoltarea fructelor, petele se măresc, se brunifică și formează pete necrotice de 2 – 3 mm, adesea înconjurate de un halou galben – verzui. Ulterior, aceste pete necrotice se detașează și cad iar frunzele capătă un aspect ciuruit. Mugurii afectați se umflă se veștejesc și nu se mai desfac, iar în cazul în care se desfac formează frunze mici, cu tendințe de ofilire.

Combatere:

MICOZE:

basicarea frunzelor de piersic5.Bășicarea frunzelor de piersic – Taphrina deformans

Atacul ciupercii se manifestă la nivelul frunzelor, lăstarilor și într-o măsură mai mică a florilor și a fructelor. Primele simptome sunt vizibile la nivelul frunzelor, sub forma unor umflături neregulate sau a unor bășicări, cărora pe partea inferioară le corespund adâncituri. Treptat, frunzele atacate capătă o colorație galben – brună, apoi brună și cad de timpuriu. În general, după căderea frunzelor, pomul formează altele noi, sănătoase, dar fructele rămân insuficient maturizate. În cazul atacului pe lăstari, aceștia se îngroașă, rămân scurți, se înconvoaie iar frunzele de pe ei sunt îngrămădite. La nivelul fructelor, atacul se manifestă mai rar, prin apariția de pete neregulate, alb – gălbui sau roșu – violacee, cu margini neregulate, care se brunifică și crapă pe măsură ce petele se dezvoltă. De la un an la altul, ciuperca se transmite prin forme de rezistență pe care le dezvoltă în scoarța pomilor atacați. Temperaturile de 15°C și precipitații reprezintă condiții favorabile dezvoltării ciupercii.

Combatere:

fainarea piersicului6.Făinarea – Podosphaera oxyacanthae ( Podosphaera tridactylla)

Atacul se manifestă la nivelul frunzelor pe care se observă o pâslă albicioasă, fină, cu aspect pulverulent. Frunzele atacate se colorează în galben – brun, apoi se ofilesc și cad. La nivelul lăstarilor verzi, apar pete asemănătoare celor de pe frunze, care capătă aspectul unui manșon pâslos. De la un an la altul, ciuperca se transmite prin formele de rezistență pe care le formează în interiorul organelor atacate.

Combatere:

ciuruirea frunzelor7.Ciuruirea frunzelor – Stigmina carpophila

Este o boala des întâlnită în livezile neîngrijite. Se manifestă la nivelul frunzelor, fructelor și lăstarilor, pe care apar, în urma atacului, pete circulare, regulate, brune, cu margine roșie sau violacee. În dreptul petelor de la nivelul frunzelor, țesuturile se desprind dând un aspect ciuruit. Frunzele perforate cad prematur, iar în cazul atacurilor repetate, pomii intră în declin prea devreme. Pe fructe, apar în general pete roșiatice, mici, care în condiții favorabile confluează, devin brune, iar pulpa din dreptul acestora se usucă până la sâmbure. Pe scoarța atacată apar picături de gomă (clei).

Combatere:

monilioza piersic8.Monilioza sau putregaiul fructelor –  Monilinia laxa

Boala se manifestă la nivelul tuturor organelor aeriene, ale pomilor de orice vârstă, în general primăvara. În faza de buton floral, ciuperca atacă florile, urmând ca atacul să crească foarte mult în intensitate în timpul înfloritului, provocând o brunificare a florilor, care ulterior se ofiliesc și se usucă, dar rămân prinse pe ramuri, uneori până în primăvara următoare. Infecțiile pot trece din flori în ramuri. Frunzele afectate se ofilesc, se răsucesc și se usucă. Lăstarii se veștejesc, se usucă și se înconvoaie spre vârf. Fructele pot fi atacate la formare iar intensitatea atacului crește rapid, in special la intrarea în pârgă. Simptomele se manifestă prin apariția de pete mici, rotunde, brun – cafenii în dreptul cărora țesuturile sunt puțin adâncite. Petele cresc rapid provocând înmuierea și putrezirea pulpei. Ciuperca iernează în scoarța ramurilor atacate și în fructele mumificate și produce pagube însemnate în anii reci și ploioși.

Combatere:

uscarea cenusie a ramurilor9.Uscarea cenușie a ramurilor – Fusicoccum amygdali

Ramurile de un an, care sunt atacate, se usucă primăvara, la puțin timp dupa dezmugurire. Primele simptome se manifestă sub forma unor pete eliptice, brune, în jurul mugurilor. Boala poate apărea și pe frunze, sub formă de necroze apicale sau marginale sau pe fructe, care putrezesc. Ramurile atacatese usucă rapid, având o culoare cenușiu – argintie. Este un patogen tipic de rană și pătrunde în plantă prin leziuni rezultate de tăieri, grindină sau atac de insecte.

Combatere:

PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI PIERSICULUI SUNT:

viermele merelor cydia pomonella1.Viermele merelor – Cydia pomonella

Dăunătorul dezvoltă 1 – 3 generații pe an. Iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon mătăsos, în crăpăturile scoarței, pe sub frunzele căzute. Larvele sapă galerii în pulpa fructelor și în zona centrală, unde se găsesc semințele, provocând căderea fructelor. În aceste galerii se instalează diverse microorganisme (ciuperci, bacterii) care determină putrezirea acestora. Pagubele se ridică uneori până la 60 – 80%.

Combatere:

fluturele-abdomen-auriu2.Fluturele cu abdomenul auriu – Euproctis Chrysorrhoea

Este un dăunător polifag ce atacă o serie de arbori și pomi fructiferi. Dezvoltă o singură generație pe an și iernează în stadiul de larvă într-un cocon poziționat în vârful lăstarilor. Este necesară examinarea atentă a pomilor pentru detectarea acestui dăunător.

Combatere:

omida-paroasa-a-dudului-colonie3.Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea

Dăunător cu 2 generații pe an, iernează în stadiul de pupă, în numeroase locuri (crăpături ale scoarței, pe garduri, pereți, sau în stratul superficial al solului). Adulții apar primăvara, au un zbor crepuscular, nocturn iar ziua stau ascunși. Își depun ouăle pe partea inferioară, iar în stadii incipiente, larvele consumă epiderma inferioasă și parenchimul, iar pe măsură ce se dezvoltă se mută pe ramuri, distrugând în totalitate frunzele. Dacă atacul se repetă 2 – 3 ani consecutiv, pomii se debilitează și se usucă.

Combatere:

molia-vargata-larva-768x5494.Molia vărgată a piersicului – Anarsia lineatella

Este un dăunător caracteristic piersicului, dar poate ataca și caisul. Dezvoltă 3 generații pe an și iernează în stadiul de larvă sub scoarța exfoliată a ramurilor. Părăsesc locul de iernarea primăvara, la apariția mugurilor din care se hrănesc. Larvele rod orificii de pătrundere în lăstarii tineri. Femelele depun ouăle pe muguri, iar larvele pătrund în fructele soiurilor timpurii. Larvele generațiilor următoare pătrund în fructele aflate în faza de coacere, unde sapă galerii adânci.

Combatere:

molia orientala5.Molia orientală a fructelor –  Cydia molesta

Dăunătorul iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon mătăsos și crăpături ale scoarței și dezvoltă până la 4 generații pe an. Molia atacă lăstarii și frunzele dar preferă în mod special fructele cu interiorul cărora se hrănesc larvele primelor generații producând pagube semnificative în pepiniere și în livezile tinere. Cea de-a III-a și cea de-a IV-a generație de larve pătrund în fruct prin zona codiței și rod galerii neregulate în jurul sâmburelui, provocând stagnarea creșterii fructelor, putrezirea și în final căderea acestora.

Combatere:

san-jose-coacaze6.Păduchele din San Jose – Quadraspidiotus perniciosus 

Daunatorul prezinta 2 generatii pe an. Irneaza in stadiul de larva de varsta I, sub scut, pe scoarta pomilor. Larvele isi incep activitatea la inceputul lunii aprilie, urmand ca adultii sa apara spre sfarsitul lunii aprilie – inceputul lunii mai. Ataca peste 200 de specii de arbori si arbusti. In urma atacului, tesutul se inroseste si se necrozeaza. In cazul ramurilor inrosirea cuprinde toata scoarta si o parte din lemn, pe frunze se localizeaza in jurul nervurilor iar pe fructe apar pete rosii sub forma unor aureole. Pomii atacati au frunzele ingalbenite iar dezvoltarea acestora este intarziata. Plantele atacate se usuca de la baza spre varf.

Combatere: 

12 gargarita mugurilor7.Gărgărița mugurilor – Sciaphobus squalidus

Dăunatorul prezintă o generație la 2 ani. Iernează în stadiul de adult, în sol. Adulții își încep activitatea primăvara, când temperaturile depășesc pragul de 10ºC, urcă în coroana pomilor și se hrănește cu muguri, boboci florali, flori, frunze, ramuri tinere, provocând pagube însemnate. Larvele acestei specii nu sunt dăunătoare, întrucât se hrănesc în sol, cu rădăcinile plantelor erbacee spontane.

Combatere:

garagarita florilor de mar8.Gărgărița florilor de măr – Anthonomus pomorum

Iernează în stadiul de adult, în scoarța exfoliată a pomilor, pe sub frunze căzute sau în stratul superficial al solului și are o singură generație pe an. Își începe activitatea la sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie. Se hrănesc cu muguri de măr cultivat sau sălbatic, uneori, dăunătorul poate fi întâlnit pe păr sau păducel. Mugurii floriferi atacați dezvoltă flori sterile. Larvele produc cele mai mari pagube, deoarece se dezvoltă în interiorul bobocilor florari și se hrănesc cu pistilul, staminele și părtile interioare ale petalelor. Bobocii atacați nu se mai dezvoltă, se brunifică și rămân pe pom. Intensitatea atacului produce, în unii ani, pierderi de 80 – 90%.

Combatere:

viermele prunelor9.Viermele prunelor – Cydia funebrana

Dăunătorul prezintă 2 generații pe an și iernează în stadiul de larvă, în interiorul unui cocon mătăsos, la baza pomilor, pe sub frunzele căzute sau în crăpături ale scoarței. Larvele primei generații se hrănesc cu sâmburii fructelor verzi, care, în urma atacului nu se mai dezvoltă și cad. Larvele celei de-a II-a generație se hrănesc cu fructele aflate în faza de coacere, în care sapă galerii în jurul sâmburilor în care lasă resturi de hrană și excremente brun – negricioase. Picăturile de gomă (clei), prezente pe fructe, sunt caracteristice atacului acestui dăunător. A doua generație poate produce pierderi de până la 80%.

Combatere:

gandacul aramiu10.Gândacul arămiu al puieților (Perotis lugubris) și Gândacul negru al puieților (Capnodis tenebrionis). Dăunătorii atacă diferite specii de arbori și pomi fructiferi, dar în special piersicul și caisul. Adulții consumă mugurii, frunzele și lăstarii puieților, iar larvele se hrănesc cu țesuturile din zona coletului și a rădăcinii. Pomii atacați se usucă. Cele mai înregistrate pagube sunt în pepiniere.

Combatere:

 

11.Acarienii (păianjenii plantelor)– pot fi combătuți cu: Acaricid Nissorun 10 WPAcaricid Milbeknock ECAcaricid Envidor 240 SCAcaricid Vertimec 1.8 EC.

12.Afidele – Aphis spp. se pot combate cu: Insecticid Decis Mega 50 EWInsecticid Confidor EnergyInsecticid Mospilan 20 SGInsecticid Actara 25 WG etc.

La alegerea insecticidelor țineți seama, în mod obligatoriu, de remanența fiecărui produs!!

Discutii despre articol
0 Comentarii
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *