Publicat pe

Tratamentele la tomate impotriva principalelor boli si daunatori ale acestor legume

Lycopersicon esculentum Mill. – Tomate (Pătlăgele roșii)

tomate

Tomatele sunt originare din America Centrală și de Sud, Peru și Ecuador și provin din specia Lycopersicum esculentum cerasiforme. În Europa, tomatele s-au cultivat pentru prima dată în Spania și Portugalia sub denumirea de “mere peruviene”. De la tomate se consumă fructele la maturitate fiziologică, dar și cele care nu ajung în această fază (gogonele) pentru prepararea murăturilor. Se pot consuma într-o gamă variată de moduri: salate simple sau în amestec cu alte legume, sau preparate în ciorbe, sosuri ghiveci, roșii umplute etc., prelucrate sub formă de pastă, bulion, conserve, sucuri etc. Au valoare alimentară ridicată datorită conținutului fructelor în vitamine, zaharuri, substanțe minerale, aminoacizi și acizi organici.

Principalele boli sunt:

VIROZE:

1. Mozaicul tomatelor produs de Tabacco mosaic on tomato

tabaco-mosaic-virus-frunza

Simptome:

  •  Mozaicul comun, adesea cu frecvenţă de 100% în sere, apare iniţial pe foliole sub formă de pete verzi-gălbui, difuze, care alternează cu ţesut de culoare verde normală.
  • Limbul este, adesea, usor încreţit.
  • Petele pot avea culoare galbenă sau aproape albă (mozaicul aucuba).
  • Destul de frecvent este fenomenul de „stric” al tomatelor, sub formă de pete si dungi necrotice, brune, adâncite,
    pe fructe, pedunculi, frunze si tulpini, simptomele fiind agravate când se asociază si virusul X al cartofului (stricul dublu).
  • Ca urmare a atacului o parte din flori rămân sterile, fie datorită constituţiei defectuoase, fie necrozei stigmatului si polenului, ceea ce duce la o fructificare redusă.
  • În perioada maturării pe fructe apar pete decolorate, translucide, care devin brune-cenusii, usor adâncite.
  • Uneori apar pete necrotice, inelare, cu diametrul de 0,5-1,5 cm, usor adâncite în pericarp.
  • Ţesutul necrozat nu mai creste, motiv pentru care fructele se se deformează puternic.
  • Atacul pe fructe poate să apară sub formă de brunificare internă, extinzându-se pe toată grosimea pericarpului sau numai la fasciculele vasculare, fără să apară semne evidente la exterior.

Metode de prevenire si combatere:

  • Cultivarea de hibrizi rezistenţi.
  • Sămânţa va fi dezinfectată termic (24 ore la 80ºC).
  • Pământul va fi dezinfectat termic sau chimic.
  • Sevor lua măsuri de igienă culturală: scoaterea si distrugerea plantelor cu simptome, în perioada de la
    repicare până la plantare; dezinfectarea mâinilor muncitorilor cu fosfat trisodic 3% si a uneltelor de
    lucru cu fosfat trisodic 10%; resturile vegetale vor fi adunate si arse.

2. Frunze de feriga produsa de Cucumber mosaic virus in tomato

frunza-de-veriga

Simptome:

  • Caracteristică este îngustarea mezofilului foliolelor, rămânînd adesea numai nervura principală; formarea de frunze, filiforme („frunze siret”), cu aspect de frunze de ferigă.
  • Apar, de asemenea, pete clorotice, precum si dungi necrotice pe nervurile frunzelor apicale, pe tulpini si pe
    fructe, ducând, în final, la uscarea întregii plante.

Metode de prevenire si combatere:

  • Eliminarea plantelor atacate din cultura.
  • Cultivarea soiurilor rezistente.
  • Aplicarea insecticidelor pentru a tine sub control populatia de afide.

BACTERIOZE:

1. Ofilirea bacteriana a tomatelor (cancerul bacterian) produsa de Corynebacterium michiganense pv michiganense

ofilirea-bacteriana-a-tomatelor

Simptome:

  • Sunt atacate atât rădăcinile, cât si partea aeriană a plantei, în toate fazele de dezvoltare.
  • La plăntuţe apar pete rotunde, de 1-3 mm, albicioase si ţesuturile se necrozează.
  • La plantele mai dezvoltate, în special în timpul înfloritului, ca urmare a infecţiei sistemice, apare ofilirea, care începe cu frunzele bazale si cuprinde, treptat, întreaga plantă.
  • La început fenomenul este reversibil, plantele revenindu-si în timpul nopţii, apoi ofilirea devine definitivă, ceea ce duce la declasarea fructelor.
  • În secţiune prin tulpini sau peţioluri se constată brunificatea vaselor.
  • Pe tulpini, peţioluri si nervuri se observă pete alungite, cenusii-negricioase, corespunzător fasciculelor de vase.
  • În dreptul lor apar crăpături (ulceraţii).
  • Fructele infectate sistemic prezintă fasciculele de vase brunificate.
  • Seminţele sunt mici, brune, cu capacitatea germinativă redusă.
  • Fructele respective se coc prematur si au pulpa de consistenţă slabă.
  • În urma infecţiilor locale (externe), pe suprafaţa fructelor apar pete circulare, de 1-3 mm, de culoare albă, apoi gălbuie, cu un punct crustos, brun în centru (pete, „ochi de pasăre”), care rămân superficiale, la nivelul pieliţei.
  • Acest aspect este frecvent la culturile din câmp.

Metode de prevenire si combatere:

2. Patarea bacteriana a tomatelor – Xanthomonas campestris pv. vesicatoria

patarea-bacteriana

Simptome:

  • Bacteria paraziteaza toate organele aeriene ale tomatelor.
  • Rasadurile prezinta pe primele 2 frunzulite si apoi pe frunze si tulpinita pete galben-verzui pâna la brune, cu o zona centrala bruna din cauza tesuturilor necrozate (arse), de pe care se scurg picaturi de lichid bacterian sub forma de lacrimi.
  • Pe frunzele plantelor mature apar pete neregulate ca forma, de 1-2 mm în diametru, cu aspect umed si margini bine delimitate.
  • În perioadele umede sau dupa irigarea culturii, în jurul petelor apar inele lucioase datorita lichidului bacterian.
  • Initial petele au culoarea verde închis, apoi devin cenuii sau brune si sunt dispuse în special de-a lungul nervurilor, spre marginile frunzelor.
  • În cazul unor infectii puternice, zonele brunificate se unesc, iar tesuturile se rup.
  • Pe tulpini apar zone suberificate (aspre) si crapaturi variate ca forma si lungimi.
  • Florile infectate în primele faze nu leaga si cad.
  • Fructele infectate prezinta pete circulare, umede, galben-brunii sau cenuii înconjurate de un inel alb-gri .
  • În zonele atacate, tesuturile fructului se scufunda uor, devin crustoase si chiar daca fructul se coace, în jurul ranilor ramâne o zona verde.
  • Crustele aparute pot crapa pe parcursul creterii fructului, iar prin crapaturi pot patrunde alti agenti ce depreciaza mai mult fructele.

Metode de prevenire si combatere:

  • Se recomanda folosirea de samânta ce provine din lanuri sanatoase.
  • Rasadurile vor fi obtinute si repicate numai în sol dezinfectat termic sau chimic.
  • Pentru evitarea infectiilor secundare, culturile de tomate vor fi tratate de cel putin 5 ori în timpul vegetatiei.
  • Tratamente chimice cu Fungicid Dithane M 45, Fungicid Champ 77 WG, Fungicid Funguran 50 WP, Copernico Hi Bio, Zeama Bordeleza

MICOZE:

1. Putrezirea coletului (bazei tulpinitei) si caderea rasadurilor de legume – Pythium de Baryanum

putrezirea-coletului

Simptome:

  • Plantulele rasarite din teren infestat, prezinta în zona bazala a tulpinitei o brunificare a tesuturilor, care se extinde atât în sus pe tulpina cât si în jos spre radacina.
  • Tulpinitele se subtiaza în zona atacata iar plantula se vetejete si se culca pe pamânt unde va putrezi în întregime.
  • Simptomele apar sub forma de vatra de atac ce se extinde repede, în cazul în care temperatura se mentine la 20-30ºC si umiditatea este peste90 %.
  • În 2-3 zile întreaga rasadnita sau sera înmultitor poate prezenta toate plantele distruse.
  • La suprafata solului se constata prezenta unui strat fin micelian, albicios, care se extinde.
  • În cazul unei infestari puternice a solului se observa doar vetre de atac fara plante rasarite, deoarece acestea sunt putrezite pâna la ieirea lor la suprafata.
  • Atacul are o evolutie mai lenta dupa repicare, când plantele sunt mai bine aerisite si capata rezistenta prin înverzirea tulpinitelor si formarea tesuturilor mecanice, protectoare.
  • Absenta luminii, insuficienta aerare, excesul de umiditate si pH-ul acid, sunt factori favorizanti ai instalarii si
    evolutiei grave a ciupercii.

Metode de prevenire si combatere:

2. Mana tomatelor – Phytophthora infestans

_1_mana-tomatelor

 

Simptome:

  • Tomatele pot fi infectate în toate fenofazele, frunzele prezentând pe margini sau spre vârf pete cu aspect umed (verde închis).
  • Tesuturile afectate se vetejesc, se brunifica si frunzele se rasucesc spre partea superioara.
  • În conditii de umiditate atmosferica pe fata inferioara a frunzelor, în dreptul petelor apare un puf, nu prea dens, de culoare alba.
  • Cozile frunzelor, lastarii si tulpinile atacate, prezinta pete alungite brune, superficiale, fara puf albicios.
  • Inflorescentele atacate prezinta pe frunzulitele de la baza florilor si pe coditele lor, zone brune, se usuca si cad.
  • Atacul semnificativ este cel de pe fructe, acestea putând fi parazitate în toate fazele de dezvoltare.
  • Ciuperca patrunde pe la locul de prindere a fructului, produce pete mari brune-olivacei si cu rapiditate distruge tot fructul.
  • mana-tomatelorTomatele verzi devin tari, aspre iar cele coapte au pete brune-deschise, pe suprafata carora apar zonalitati concentrice; pe fructele cazute pe sol unde este umiditate mare, ciuperca formeaza miceliu cu multi spori.
  • În culturile de tomate din sera (ciclul doi), atacul evolueaza rapid, datorita variatiilor de temperatura de zi-noapte, care produc aparitia condensului de apa pe organele vegetative, condens ce urmeaza infectiile.

Metode de prevenire si combatere:

3. Mana de sol – putrezirea radacinilor, tulpinilor si fructelor – Phytophthora parasitica

mana-sol-tomate

Simptome:

  • În prima parte a perioadei de vegetatie, ciuperca produce o brunificare a vârfului radacinii principale si a radacinilor secundare, urmata de brunificarea bazei tulpinii, vetejirea si moartea plantelor.
  • Tesuturile atacate, brunificate, devin sfarâmiciose datorita putrezirii uscate a lor.
  • În conditii de umiditate ridicata, pe baza tulpinii atacate, se formeaza un puf albicios.
  • Prezenta ciupercii în tulpina, duce la dezvoltarea de radacini adventive (la suprafata solului), iar frunzele bazale se îngalbenesc, se lasa în jos si cad.
  • Plantele care în primele faze manifesta pete verzi închise la baza, urmate de brunificarea zonelor, îngalbenirea si caderea frunzelor, se vor usca foarte repede, imediat dupa plantare.

mana-sol

  • Atacul pe fructe este cunoscut sub numele de putrezire în forma de “ochi de iepure”.
  • Fructele atacate nu ajung la coacere, cad pe sol si pe ele ciuperca va sporula puternic.

Metode de prevenire si combatere:

4. Patarea alba a frunzelor de tomate – Septoria lycopersici

patarea-alba-a-frunzelor-de-tomate

Simptome:

  • Primele simptome apar pe rasaduri sau pe etajele inferioare de frunze a plantelor, sub forma unor pete circulare de 1-4 mm, de culoare bruna.
  • Tesuturile din centrul petelor devin cenuii, cu puncte mici brune-negricioase, dar înconjurate de un inel brun.
  • În functie de rezistenta soiului, pe frunze vom întâlni un numar mai mare sau mai mic de pete, cu mai mult sau mai putine puncte brune-negricioase, reprezentate de fructificatiile ciupercii.

Metode de prevenire si combatere:

5. Patarea cafenie a frunzelor (Fulvia fulvum)

patarea-cafenie1

Simptome:

  • Apare in special in sere si solarii.
  • Sunt atacate frunzele, unde se manifesta sub forma de pete mari, de culoare galbuie pe partea superioara, iar pe partea inferioara apare un puf brun-violaceu.

Metode de prevenire si combatere:

5.  Alternarioza (Alternaria porii f. sp. Solani)

alternarioza-tomate

Simptome:

  • Frecvent intalnita in camp si in spatii protejate, mai ales pe sfarsitul perioadei de vegetatie.
  • Apare pe toate organele plantei, caracterizate de pete circulare concentrice, brune.
  • In dreptul lor apare un puf fin brun (conidiofori).
  • Pe fructe, cu specific in zona pedunculului, apar pete de forme circulare, usor adancite, brun-negricioase.

Metode de prevenire si combatere:

6.  Putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea)

putregai-cenusiu-tomate-tulpina

Simptome:

  • Ataca toate partile aeriene pe care apar plagi brune, zonate concentric, acoperite de mucegai cenusiu.
  • La baza tulpinilor apar zone de culoare bruna, usor scufundate in tesut.

 

 

  • Cel mai pagubitor este atacul pe fructe, sub forma de pete cenusii, umede, care se extind din zona pedunculului, afectand pulpa in profunzime.putregai-cenusiu-la-fruct-tomate
  • Florile atacate putrezesc si se acopera cu un puf cenusiu.
  • In camp pe zona insorita apar pete circulare, cu un punct necrotic in centru si cu o pata „fantoma” alba.
  • Ciuperca traieste pe resturile vegetale de la suprafata solului, iar sporii acesteia sunt trasportati pe plantele sanatoase de curentii de aer si de picaturile de apa.

Metode de prevenire si combatere:

7.  Fainarea  (Leveillula taurica)

fainare-tomate

Simptome:

  • Este frecventa in spatii protejate.
  • Pe frunze apar pete galben-aurii, cu puf fin, alb pe fata inferioara.
  • Tesuturile atacate se necrozeaza, frunzele se usuca.
  • Plantele atacate formeaza un numar mic de fructe, ce ajung la maturitate foarte greu.

Masuri de prevenire si combatere:

MICOPLASME:

1. Stolburul tomatelor – Stolbur disease mycoplasma

stolburul-tomate

Simptome:

  • Micoplasma produce virescenta (înverziri ale organelor, ce în mod normal nu sunt verzi), filodie (transformarea organelor florale în frunze), proliferari (creteri exagerate), malformari (creteri anormale) si aspermii (deformari ale inflorescentelor ce nu vor produce samânta).
  • Tomatele atacate prezinta hipertrofieri (creteri exagerate) ale caliciului florilor, lignificari ale vaselor conducatoare din fructele care nu vor ajunge la maturitate sa aiba culoarea roie caracteristica.

Metode de prevenire si combatere:

  • Eliminarea buruienile gazda ale micoplasmei.
  • Solurile cultivate vor fi mentinute la umiditate corespunzatoare, prin irigare, pentru a se împiedica dezvoltarea
    insectelor care este cu atât mai rapida cu cât este mai cald.
  • Se va avea în vedere distrugerea vetrelor de cuscuta.

 

Principalii daunatori sunt:

1. Musculita alba de sera (Trialeurodes vaporariorum)

musculita-alba-de-sera

Este un dauantor intalnit in spatiile protejate, dezvoltarea lui fiind conditionata de temperaturile ridicate. Cu cat temperatura este mai ridicata, cu atat procesul de dezvoltare se desfasoara mai repede.

Atacul se manifesta prin colonizarea de catre adulti si larve a frunzelor si lastarilor, din care sug continutul celular. Efectul este ingalbenirea frunzelor, uscarea si caderea lor.

Metode de combatere:

2. Nematodul galicol al radacinilor (Meloidogyne incognita)

nematod-tomate

Se dezvolta bine in conditii de temperaturi ridicate. Poate avea 4-8 generatii pe an.  Nematodul ataca imediat dupa plantarea rasadurilor. Dupa 3-4 saptamani se si pot observa galele pe radacini. Simptomele atacului constau in ofilirea frunzelor si stagnarea in crestere, urmand usucarea plantei dinspre varf spre baza. Acesta este un daunator periculos deoarece prezenta lui poate conduce la infectii cu Fusarium spp. si Verticillium spp., care grabesc moartea plantei.

Metode de combatere:

  • Rotatia corecta a culturilor;
  • Cultivarea soiurilor rezistente;
  • Tratamente la sol cu Basamid Granule sau Insecticid Force 1.5 G

3.  Musca miniera (Liriomyza Trifolii)

atac-fmusca-miniera

Acesta ataca frunzele plantelor. Pe ranile provocate de aceasta insecta se pot instala agenti fito-patogeni. In conditii de sera pot ajunge pana la 8 generatii/an. Daunele sunt produse atat de adulti cat si de larve. Adultii produc orificii de hranire, favorizand intrarea diferitilor agenti patogeni si astfel imbolnavirea plantei. Larvele mineaza frunzele. Rod galerii in miezul frunzei. Un atac puternic duce la uscarea frunzelor. O cultura de tomate atacata de musca miniera duce la scaderea productiei si  la deprecierea din punct de vedere calitativ.musca-miniera

Metode de combatere:

 

 

 

4.  Afide (Macroshiphum euphorbiae)

afide

Sunt specii polifage ce migreaza de la o planta la alta sau de la o specie la alta.  Atacul se manifesta prin colonizarea frunzelor, pe partea interioara, a butonilor florali si uneori chiar a florilor. Simptome ale atacului sunt rasucirea frunzelor, ingalbenirea si uscarea lor. Florile care au fost atacate vor cadea. Un atac puternic va conduce la stagnarea in dezvoltare  plantelor, obtinerea unor productii scazute si depreciate din punct de vedere calitativ. Afidele sunt raspunzatoare pentru transmiterea virusilor la plante.

Metode de combatere:

 

5. Tripsul tutunului (Thrips tabaci

atac-tripsul-tutunului

Aceastia colonizeaza varfurile de creste, florile, frunzele, determinand avortarea florilor si piticirea plantelor; transmit o serie de viroze. esturile vegetale, frunzele si stratul superficial al pamantului reprezinta locul ideal de iernare. In camp poate avea 3-6 generatii/an. Il intalnim si in sere, unde in conditii favorabile poate ajunge si pana la 10 generatii pe an. Plantele sunt atacate atat de adulti cat si de larve. Acesta se manifesta prin colonizarea frunzelor, varfurilor vegetative si florilor, din care sug seva. Pe frunzele afectate apar pete galben-cenusii sau castaniu-inchise, in special in zona nervurilor. La plantele mai dezvoltate, consecintele atacului sunt stagnarea in dezvoltare, ingalbenirea, chiar uscarea si moartea plantei.trips-tabaci

Metode de combatere:

 

 

 

6. Tripsul californian (Frankliniella occidentalis)

tripsul-californian atac-trips-californian

Plantele sunt atacate atat de adulti cat si de larve. Acestia sug seva din frunze, flori si fructe. Pe partile atacate apare pete decolorate, care devin argintii, chiar brune. Daca atacul s-a produs si asupra bobocilor florali, acestia nu se vor mai deschide. Astfel se vor obtine recolte reduse, de calitate slaba. Acest daunator este principalul responsabil pentru transmiterea virusului tomatelor (TSWV).

Metode de combatere:

 

7. Molia tomatelor (Tuta absoluta)

larva-molia-tomatelor

Aceasta insecta ataca toate legumele din familia solanaceelor (cartof, vinete, ardei), dar prefera tomatele. n functie de conditiile de mediu, se parcurg 30-40 de zile pana la o dezvoltare completa. Durata ciclului de viata este inversa proportionala cu cresterea temperaturilor. La 30°C va avea un ciclu de 20 de zile. Acest daunator actioneaza de la o temparatura minima de 8°C. Ploile si umiditatea sub 30% afecteaza dezvoltarea populatiei.

atac-de-molia-tomatelor Atacul se manifesta prin formarea de galerii in frunze, tulpini si fructe. Fiind un atac intern, este mai greu de combatut. Daunele se produc indeosebi in stadiul de larva, prin minarea frunzelor si a pielitelor fructelor. La inceput, minele apar precum niste pete mici pe frunze, albe. Pe masura ce larvele se dezvolta, petele se maresc si se coloreaza in alb-verde.

Acest daunator poate prezenta rezistenta la insecticide de aceea se recomanda maxim 2-3 aplicari cu un produs care are acelasi mod de actiune.

Metode de combatere:

8. Omida fructificatiilor (Helicoverpa armigera)

omida-fructificatiilor

Este o specie polifaga, ce ataca peste 120 de specii. Larvele ataca frunzel, rod epiderma si miezul; bobocii nu se vor mai deschid, se vor innegri, iar in cele din urma vor cadea. Florile se zbarcesc si devin brune, nu vor mai rodi, iar fructele patrund in pulpa, unde formeaza galerii si se hranesc cu semintele.atac-amoda-fructificatiilor

Metode de combatere:

 

 

 

9. Coropisnita (Gryllotalpa gryllotalpa)

coropisnita

Are un regim de hrana omnivor, hranindu-se cu substrat vegetal, prada vie (rame si diverse larve) sau cu cadavre de insecte. Larvele se hranesc cu radacini subtiri si moi. Acest lucru slabeste plantele, provocand moartea lor. Dupa 1-2 napaliri larvele pareasesc cuibul si incep sa sape singure coridoare subterane. Pana la stadiul de adult, larvele naparlesc de mai multe ori. Cand vine toamna, prin octombrie, se ingroapa in pamant , la 30-100 cm adancime, intrand in hibernare. Daunele produse sunt directe, prin roaderea sistemului radicular al plantelor. Acestea scot la suprafata solului semintele incoltite sau plantele tinere. Plantele atacate se vestejesc si se apleaca pe sol.

Metode de combatere:

 

10. Acarianul rosu comun (Tetranichus urticae)

acarianul-rosu

Are 6-10 generatii pe an, o generatie durand cam 15-28 de zile.  Se raspandeste foarte usor de la o planta la alta, atacul maxim fiind in perioada iulie-august. Atacurile cele mai frecvente au loc in anii cu primaveri si veri timpurii, calde si secetoase. Adultii si larvele se aseaza pe partea inferioara a frunzelor, pe care le inteapa si le sug sucul celular. In urma acestora, celulele tesuturilor se degradeaza, se golesc iar in interiorul frunzei patrunde aer, capatand un aspect de pergament. acarianul-rosu-la-tomate-frunzeFrunzele atacate au pete cenusii, lucioase si nu se deformeaza. Daca atacul este puternic frunzele se usuca treptat si cad, iar plantele nu mai fructifica, recolta fiind redusa.

Metode de combatere:

Discutii despre articol
0 Comentarii
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *