Publicat pe

Tratamentele la trandafir, impotriva principalelor boli si daunatori ai acestor flori

Trandafirul – Rosa

trandafir

Rosa L. este un gen de plante perene ornamentale din familia Rosaceae, originar din regiunile continentale și subtropicale ale emisferei nordice, cuprinzând peste 200 de specii de arbuști erecți, deseori spinoși. Trandafirul este, fara indoiala, specia cea mai cultivata pentru flori taiate, fiind considerata prin excelenta, regina florilor sau floarea iubirii. Cu o istorie foarte veche, care se pierde in negura vremurilor, trandafirul este cu siguranta cea mai cantata si adorata floare.

Principalele boli sunt:

VIROZE:

1.  Mozaicul galben al trandafirului – Cherry necrotic ringspot virus

Simptome:

  • Trandafirii virotici prezintă frunze cu pete şi inele de decolorare verzui, galbene sau albe.
  • În cazul infecţiilor grave, la soiurile sensibile, apar benzi clorotice în lungul nervurilor, iar foliolele se deformează.
  • Bobocii sunt mai slab dezvoltaţi, iar florile sunt decolorate.
  • Virusul se transmite prin altoire şi activează la temperaturi cuprinse între 15-25ºC.
  • Toate soiurile de trandafir pot fi infectate dar unele manifestă toleranţă şi nu sunt oprite în dezvoltare.

Masuri de prevenire si combatere:

  • Recoltarea altoilor se va face numai de la plantele sănătoase urmărite în perioadele mai reci ale anului, deoarece la temperaturi ce depăşesc 25oC simptomele pot fi mascate.

 

MICOZE:

1. Făinarea trandafirului – Sphaerotheca pannosa var. rosae

Simptome:

  • Ciuperca parazitează toate organele verzi formând o pâslă albicioasă, mai fină sau mai densă, constituită din miceliu.
  • Sub aceste pâsle, ţesuturile parazitate se îngălbenesc şi se brunifică.
  • Porţiunile atacate capătă aspect prăfos datorită sporilor ce apar şi au aspect de pudră, de făină, presărată
    pe frunze, tulpini sau chiar flori.
  • Miceliul capătă în final o coloraţie alb cenuşie.
  • Ciuperca parazitează în condiţii de secetă atmosferică, adică atunci când plantele transpiră puternic.
  • Organele parazitate se brunifică aşa încât frunzele se usucă, florile nu se deschid sau au petalele mici, pătate, fără valoare comercială.
  • Lăstarii parazitaţi sunt debili şi în cursul iernilor geroase vor pieri.

Masuri de prevenire si combatere:

  • Măsurile de igienă culturală trebuie respectate atât în câmp cât şi în seră, ele constând din strângerea şi arderea resturilor plantelor parazitate.
  • În sere şi solarii se recomandă o irigare cu norme moderate, însoţită de o bună aerisire pentru a se evita transpiraţia exagerată a frunzelor.

 

2. Pătarea neagră a frunzelor de trandafir – Diplocarpon rosae

Simptome:

  • Pe frunzele de trandafir apar pete negre, circulare dispuse pe faţa superioară a limbului.
  • Petele au dimensiuni foarte variate de la 3-4 mm şi până la 15 mm în diametru, în funcţie de sensibilitatea soiului la această ciupercă.
  • Frunzele pot prezenta zone mari negre datorită unirii petelor, iar în final, prin brunificarea zonelor parazitate frunzele se usucă.
  • Sporii asigură răspândirea ciupercii, care va produce noi infecţii dacă temperaturile se menţin între 23-25ºC
    şi umiditatea atmosferică este mare (70 %).
  • Forma de rezistenţă (apoteciile) apare numai în cazul în care frunzele atacate, pe care există stroma neagră, au fost înglobate în sol pe timpul iernii, iar primăvara au fost scoase la suprafaţă în timpul lucrărilor de îngrijire.

Masuri de prevenire si combatere:

 

3. Rugina trandafirilor – Phragmidium mucronatum

Simptome:

  • Ciuperca infectează toate organele aeriene ale trandafirilor: frunze (tinere, mature), lăstari, pedunculi florali şi muguri.
  • În primăvară pe partea inferioară a frunzelor bazale, ale soiurilor sensibile dar şi pe măceş, apar pete circulare galbene-portocalii de câţiva milimetri în diametru pe care se observă nişte cupe (ecidiile).
  • În dreptul acestor pete, pe faţa superioară, apar mici puncte brune, fructificaţii cu spori (picnidiile).
  • La sfârşitul lunii mai, apar pe frunze pete de decolorare în dreptul cărora pe faţa inferioară, apar mai întâi grupuri mici, galbene, de spori de vară şi apoi grupuri negre, prăfoase, de spori de rezistenţă.
  • Atacul puternic de rugină duce la desfrunzirea înainte de vreme a plantelor şi la sensibilizarea lăstarilor care vor degera peste iarnă şi se vor usca.
  • Plantele atacate prezintă un număr redus de flori, iar fructele formate cad foarte timpuriu.

Masuri de prevenire si combatere:

  • De la plantele puternic atacate se taie lăstarii împreună cu frunzişul atacat, organe ce vor fi strânse şi arse.
  • Se recomandă udarea prin brazde pentru a evita umectarea prelungită a frunzelor ce favorizează instalarea ciupercii.
  • Trandafirul va fi plantat la distanţe care să asigure o bună aerisire a rozariului, iar tufele de măcieş din preajmă, vor fi distruse.
  • În timpul perioadei de vegetaţie se vor face tratamente cu: fungicid Mirage 45 EC-0,1 %.

 

BACTERIOZE:

1. Cancerul bacterian – Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens

Simptome:

  • La baza plantelor sau la baza butaşilor de  trandafir, apar tumori de diferite dimensiuni.
  • Ţesuturile plantelor prezintă o creştere rapidă, neuniformă şi celulele dau naştere la tumori, ce au la început o
    consistenţă buretoasă, apoi devin tari, se lignifică.
  • La trandafir, tumorile pot apărea pe rădăcini la nivelul solului sau chiar pe tulpini în plantaţiile mai bătrâne.
  • Prezenţa tumorilor pe rădăcini şi baza tulpinii afectează doar în mică măsură vigurozitatea plantelor.
  • Bacteria se dezvoltă la temperatura optimă de 25-30ºC rezistând în solurile umede şi grele, în resturile organice atacate, în tumorile desprinse de pe plante, timp îndelungat, de la 5 luni până la 2 ani.
  • Această bacterie are un cerc larg de plante gazdă, de la specii pomicole, plante erbacee, plante floricole etc., aşa încât solul o dată infectat devine de nefolosit pentru foarte multe specii, exceptând plantele cerealiere.

Masuri de prevenire si combatere:

  • Se  recomandă dezinfecţia termică sau chimică a solului folosit în sere şi solarii precum şi a uneltelor folosite
    la lucrările de întreţinere.
  • În plantaţiile mamă din care se iau organe de înmulţire vegetativă, se vor face controale pentru depistarea şi eliminarea plantelor bolnave.

 

Principalii daunatori sunt:

1.  Paduchele testos 

paduchele_testos_trandafir

 

Este principalul daunator ce ataca plantele cultivate atat in aer liber cat si cele cultivate in spatii protejate. Adultii si larvele colonizeaza partile aeriene ale plantei. Acestia se hranesc cu sucul celular, iar in urma atacului cactusi nu se mai dezvolta normal si se usuca.

Metode de combatere:

 

2. Paianjenul rosu comun Tetranychus urticae

paianjenul_rosu_trandafiri

 

Femelele formeaza o panza specifica ce inconjoara tulpina si apoi incep sa depuna ouale. Larvele si adultii inteapa si sug sucul celular al plantelor atacate. In urma atacului dezvoltarea plantei este incetinita. De asemenea, acesta insecta poate transmite o serie de boli.

Metode de combatere:

Discutii despre articol
0 Comentarii
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *